Ţărăniştii - cei mai săraci şi mai cinstiţi
     Viaţa politică din România recentă a mai produs o premieră, pusă în scenă de către ţărănişti, care astfel îşi rezervă drepturile de autor în exerciţiul declarării averilor personale ale membrilor de partid ce au deţinut funcţii de stat, până la adevărata premieră legislativă care ar fi proiectul de lege privind obligativitatea declarării averilor demnitarilor obţinute după 1990. Marea provocare, ce a dorit să fie această declarare publică a averilor ţărăniste, adresată restului clasei politice cu reprezentare parlamentară însă, a pus faţă în faţă, duminică, pe câţiva dintre liderii partidului şi presa prezentă la revendicata premieră-provocare. Cu câteva documente doveditoare: acte de proprietate şi moşteniri, s-au arătat la faţă imediat: cinstea, modestia, aproape sărăcia foştilor oameni de stat, prin care se demonstrează, negru pe alb, că dacă nu au proprietăţi, terenuri şi capitaluri masive, ţărăniştii sunt îndreptăţiţi legitim să ceară voturile cetăţenilor care, ce-i drept, lipsesc şi ele. Şi dacă ex-ministrul Caramitru are cei 32.000 de euro pentru un contract de film, Remeş are şi el încă 6 miliarde de lei, dobândite într-un an şi jumătate, din SRL-ul de la Baia Mare a cărui activitate ar fi comisionariatul şi 240 de milioane de lei, başca cei 2.400 de euro în bănci, pentru că fostul prim-ministru Ciorbea deţine şi el, la rândul său, cam 10.000 de euro şi vreo 6.000 de dolari, plus aceeaşi Dacie veche din 1976. Mai modeşti, săraci şi cinstiţi, Ioan Mureşan şi Radu Sârbu au doar apartamentele şi maşinile deloc ostentative şi chiar nici o sumă cât de mică în bănci. Dar poate cel mai simplu trăieşte Remus Opriş, rămas la apartamentul şi Dacia de dinainte de 1989, nimic provocator însă. Ceva mărunţiş de prin excursii, monede şi bancnote româneşti scoase din uz, sunt tot ce mai deţine fostul ministru al finanţelor Remeş, declarat cel mai bogat ţărănist din urma declaraţiilor de avere făcute duminică, 11 august a.c. şi care completează lista averilor pe care ţărăniştii au simţit nevoia să le facă publice, într-un mare gest asumat de atitudine politică. Pentru că, dacă actualul guvern declară deschisă lupta contra corupţiei, de undeva de sub pragul celor 4% partidul ţărănist a simţit că trebuie să facă şi el ordine în propria ogradă, în chip ostentativ însă, cu discursurile pretenţioase aferente şi cu promisul mare miting anticorupţie de luna viitoare, dacă PSD-ul nu va urma exemplul PNŢCD-ului şi celelalte dacă de natură imperativă. Până aici nimic nou, s-a mai văzut. Declararea de bună voie a averilor de către ţărănişti, în lipsa legislaţiei actualizate şi mai ales, fără un control al acestor declaraţii de către instituţiile de stat desemnate prin lege, este un exerciţiu clar de comportament politic democratic şi corect, dar inutil. Mai mult, atemporalitatea şi vedetismul gestului ţărănist prevalează asupra simţului civic promovat ca afiş al acestei premiere şi care ar fi responsabilizat pe cetăţenii ţărănişti ai României în plin sezon al vânătorii de corupţi, să conceapă acest absurd spectacol politic cu scenariul şi regia pe măsura marelui său ridicol.