NATO, my love!
     Au mai rămas puţine zile până la vestea cea mare a intrării României în NATO. Penultimul act s-a produs luni seara la Washington când Camera Reprezentanţilor din Congresul SUA a adoptat cu o unanimitate zdrobitoare de voturi: 358 la 9 rezoluţia privind susţinerea procesului de extindere a NATO, recomandând primirea României în alianţă, alături de alte şase ţări, cu ocazia summitului de la Praga. Diplomaţii români şi cei doi mari bărbaţi ai ţării - Iliescu şi Năstase au făcut uz de toate prerogativele şi pârghiile ce le aveau la-ndemână, şi-au ascuţit bine discursurile precum mioriticul personaj al lui Creangă, de a putea veni de hac lupului violent. Şi se pare că au câştigat. Cei care nu ne-au vrut în NATO ard acum în cuptorul caprei cu trei iezi. Aşadar, România se pregăteşte să încalece pe cai mari, dar şi pe tancurile americane care vor răscoli deşerturile golfului Persic, căutându-l pe Bin Laden şi încercând să-i vină de hac lui Saddam Hussein, poate ultimul mare paranoic al acestui secol. Scopul lărgirii NATO, deci şi cu România în rândurile sale, este clar ca bună ziua: nevoia de a face urgent capacităţile militare ale Alianţei operaţionale, pentru a putea face faţă valului de ameninţări, a se vedea tragedia de la WTC din 11 septembrie 2001.
     Pe de altă parte, liderii Adunării Parlamentare a Alianţei Nord-Atlantice au cerut organizaţiei să invite şapte state: Estonia, Letonia, Lituania, Bulgaria, România, Slovacia şi Slovenia să se alăture NATO, la summitul de la Praga din noiembrie a.c. În subsidiar, acceptarea de noi membri va consolida NATO, va ameliora securitatea şi stabilitatea Europei. Aceştia au recunoscut cu francheţe că ţările menţionate ce vor să adere la NATO au convins Alianţa de reformele realizate şi contribuţia adusă la operaţiunile NATO din Balcani. Mai mult, se crede că procesul de reformă din aceste state va fi continuat, chiar accelerat după aderarea la NATO. Este de la sine înţeles că liderii occidentali mizează pe consensul semnificativ existent de ambele părţi ale Atlanticului asupra faptului că extinderea este elementul central al viitorului Alianţei. Chestiunea extinderii NATO, lupta împotriva terorismului, cooperarea mai strânsă cu Rusia şi necesitatea de a menţine pacea şi securitatea în Balcani este de o importanţă cardinală în ceea ce priveşte securitatea şi stabilitatea zonei euro-atlantice. Este firesc din moment ce Alianţa Nord-Atlantică este mereu provocată de adversarii democraţiei şi civilizaţiei, ai păcii şi stabilităţii pe mapamond, să se extindă şi să se întărească, mai ales în polul european pentru a putea face faţă noilor pericole la adresa securităţii.
     Ce-am putea reproşa pe lângă această bilă albă guvernanţilor noştri este că sub briza caldă, catifelată a intrării noastre în NATO s-au cam culcat pe o ureche, au lăsat reforma să treneze, corupţia să se întindă până în grindă, justiţia să şchiopăteze serios, adopţiile internaţionale de copii să se desfăşoare la voia întâmplării, funcţionarii instituţiilor administrative ale statului să exhibe tot felul de mofturi şi să terorizeze cetăţeanul, proprietatea să devină un principiu pe care-l aplicăm după cum vrem, presei i se pune adesea botniţă. Preşedintele Iliescu a început să preamărească foştii colegi de guvernare comunistă, să-şi apere prietenii care s-au îmbogăţit nu tocmai legal. Şi uite aşa, vom uita că a venit toamna cu ploi, că va veni iarna cu frig şi cu facturi mari la încălzire, că omul simplu şi neputincios va intra în colaps. Vorba unui slogan publicitar adaptat la dorinţa noastră de a intra în NATO: "Am tras de Praga de am rupt-o! Praga să fie" Nu încape nici un dubiu că pe plan extern am convins pe toată lumea că ne merităm locul în NATO, dar trebuie să facem progrese şi pe plan economic, al edificării statului de drept şi societăţii civile. Altfel se cheamă că una spunem şi alta fumăm.