Preşedintele Consiliului Judeţean Alba, Augustin Presecan renunţă la funcţie
•După 17 octombrie a.c. urmează să aibă loc alegeri pentru noua conducere a CJ Alba *Actualul preşedinte interimar, Eugen Popa, susţinut pentru funcţia de preşedinte de PSD *Partidul de guvernământ îl vrea pe Ioan Florea ca vicepreşedinte al CJ Alba
Preşedintele Consiliului judeţean Alba, Augustin Presecan, aflat în continuare pe patul de spital de la Cluj Napoca, unde urmează un tratament de recuperare, a renunţat la funcţia pe care a deţinut-o de aproape doi ani, ne-au informat surse demne de încredere din familia domniei sale. Aşa cum se ştie, pe 17 aprilie a.c., preşedintele Augustin Presecan a fost rănit la cap de elicea din spate a unui elicopter, în zona Gheţarului Scărişoara. De atunci, preşedintele CJ Alba a fost spitalizat la Târgu Mureş, în Austria şi acum este internat la Cluj Napoca. Deşi se părea că preşedintele va cere prelungirea concediului medical şi promovarea unei hotărâri de guvern, Augustin Presecan a decis să renunţe la mandatul său. Prin urmare, după data de 17 octombrie a.c., când expiră cele 6 luni de concediu medical, prefectul de Alba, Ioan Rus, va demara procedurile pentru alegerea unei noi structuri de conducere a CJ Alba.
Cele mai mari şanse să îl înlocuiască pe Augustin Presecan în actuala funcţie le are actualul preşedinte interimar al CJ Alba, Eugen Popa, susţinut în continuare de PSD. Pentru funcţia de vicepreşedinte cel mai probabil, partidul de guvernământ va merge pe mâna actualului consilier judeţean PSD, Ioan Florea, fostul director al Oficiului judeţean de Poştă, care ar merita să fie investit în acest post. Alegerea noii conduceri a CJ Alba nu este însă un lucru chiar aşa de uşor de realizat, mai ales că în ultima vreme, relaţiile dintre PSD şi PD, care are un cuvânt greu de spus, s-au cam tensionat. Dacă protocolul de colaborare dintre cele două formaţiuni va fi respectat, atunci PSD îşi va putea impune oamenii. Dacă nu, vom vedea! Va conta în acest "joc" însă şi ce vor face liberalii, ţărăniştii sau alţi consilieri judeţeni. Potrivit informaţiilor noastre PSD a demarat deja negocieri cu alte formaţiuni politice, iar partidele din CJ Alba au intrat în "şedinţă".
Florin ROMAN
Dramă tulburătoare la Mihalţ
O tânără mamă a decedat subit, sub ochii fiicei sale de trei ani
În comuna Mihalţ, trăiau doi tineri, căsătoriţi de vreo patru ani. Oameni simpli, Mihaela şi Viorel Mircea luptau amândoi din răsputeri să "prindă un cheag", cât de cât, să termine construcţia casei la care lucrau şi să-şi crească frumos cei doi copii: Mihai (6 ani) şi Teodora (3 ani). Cu bune, cu rele, ca oamenii sărmani, pentru care viaţa nu-i doar o joacă, Viorel şi Mihaela erau totuşi fericiţi, văzând că truda lor nu-i zadarnică: mai aveau puţin şi casa era bună de locuit. N-au mai apucat...
În data de 22 septembrie Mihaela a împlinit 28 de ani, iar soţul a sărbătorit-o după puterile sale: au stat acasă cu copiii, au mâncat împreună, au băut (puţin, căci niciunul nu era iubitor de alcool), apoi i-au culcat pe cei mici şi s-au bucurat de tinereţea lor şi de faptul că sunt împreună. Au trecut exact şase zile. Sâmbătă seara (28 septembrie), Viorel se întorcea de la serviciu, cu nişte dulciuri în buzunar pentru cei mici. Mihaela îl aştepta "ca niciodată" în faţa porţii. (Parcă ar fi ştiut că era ultima dată când îl vedea venind spre casă...). În noaptea aceea au dormit în camere separate, fiecare alături de unul dintre copii. Cu puţin înainte de miezul nopţii, Mihaela a strigat brusc că i se face rău. Viorel a sărit din pat şi a găsit-o aşezată în mijlocul celeilalte camere, vărsând. Fetiţa se trezise şi plângea. A telefonat omul repede la "salvare", la soacră, la naşi. Nimeni n-a mai putut face nimic. Până la sosirea ambulanţei femeia murise sub ochii înspăimântaţi ai copiilor. Diagnosticul: stop cardiac. Viorel era cât pe-aci să-şi pună capăt zilelor. Numai intervenţia rudelor l-a împiedicat şi, poate, gândul la copiii pe care Mihaela i-a lăsat pentru totdeauna în grija lui.
Pe bărbat l-am întâlnit întâmplător zilele acestea. Încă năuc, nebărbierit, cu ochii roşii... parcă trăind un coşmar din care nu ştia cum să facă să se trezească, Viorel mi-a spus toată povestea lor: cum s-au cunoscut la moară, la Teiuş, cum au mers la un unchi cu căruţa "de mocani", cum s-a bucurat ea pentru o melodie dedicată, cât de mult îşi dorea să vadă casa gata, cum îl aştepta în poartă atunci, ultima dată, subţirică, frumoasă... Omul nu mai putea continua căci îl îneca plânsul şi îşi frământa inutil mâinile (nişte mâini uriaşe, muncite), neştiind unde să le aşeze... Abia după ce l-am mai îmbărbătat, cât de cât, am aflat încă unul dintre motivele sale de disperare: îi va fi greu cu copiii, de unul singur. Cu atât mai mult cu cât băieţelul de 6 ani, este handicapat de gradul I, al cărui însoţitor era Mihaela. Bărbatul trebuie să muncească, ce se va alege de cei doi copii mici?
Pentru a-l ajuta ne-am interesat la Direcţia pentru protecţia drepturilor copilului Alba şi am aflat că bunica maternă (Maria Gaji, 50 ani, din Mihalţ) ar putea solicita copiii în plasament familial, primind un sprijin bănesc din partea statului pentru aceasta. Dar, mă rog, nici banii şi nici afecţiunea altor persoane nu vor putea înlocui dragostea unei mame plecată prea de timpuriu pe "drumul fără întoarcere"...
Ioan HĂNŢULESCU