Dacă admiterea României în NATO odată cu întâlnirea de la Praga este aproape un fapt împlinit şi numai o defecţiune majoră o mai poate împiedica, fapt confirmat şi de rezoluţia Camerei Reprezentanţilor din Congresul SUA, ne vin acum veşti bune şi dinspre Bruxelles. A fost prezentat raportul Comisiei Europene, care deşi aduce puzderie de critici evoluţiilor României pe drumul îndeplinirii condiţiilor de aderare la Uniunea Europeană, menţionează în premieră o dată la care acest fapt se va putea împlini - 2007. Aceeaşi dată este menţionată şi pentru aderarea Bulgariei. De aici încep discuţiile. Raportul este mai favorabil Bulgariei decât României. Se ştie că România a îndeplinit de mult timp condiţiile politice de aderare, în schimb la cele economice, poate mai importante, lucrurile nu stau atât de bine. Dacă Bulgaria are o "economie de piaţă funcţională" România doar tinde spre acest statut. După ce au trecut printr-o criză de proporţii, bulgarii au înţeles să se pună serios pe treabă, iar rezultatele se văd. Au înţeles că trebuie să consume mai puţin decât produc, iar datoria lor externă este în scădere. Doi parametri care pentru România sunt exact pe dos: datoria externă este în creştere şi continuăm să consumăm mai mult decât producem. Asta pentru că reformele economice sunt încă ezitante. Economia românească a fost menţinută într-un echilibru fragil şi, trebuie s-o recunoaştem, la nereuşita reformei a contribuit din plin teama în faţa protestelor sociale. Şi tot pentru protecţie socială - explicabil într-o ţară unde nivelul sărăciei este îngrijorător chiar şi pentru Comisia Europeană care a recomandat măsuri în acest sens - este alocat prin Proiectul de Buget pe anul 2003, 10 % din PIB. Mai mult decât pentru oricare alt domeniu. Raportul prezentat ieri aduce aspre critici sectorului administraţiei publice şi justiţiei a cărei reformă este considerată neîncheiată. Pentru că doar astfel poate fi explicată incapacitatea de a pune în aplicare legile pe care de bine, de rău Parlamentul reuşeşte să le voteze. Şi este explicabil când în România necesarele norme motodologice de aplicare a legilor apar la ani buni după promulgarea legii la care se referă.
     Un alt punct nevralgic este capacitatea României de a pune în aplicare legislaţia europeană şi cea de utilizare a fondurilor comunitare. Numai un exemplu: în cadrul programului PHARE 2000 România poate accesa fonduri în valoare de 215 milioane EURO, dar o analiză recentă arată că doar foarte puţine sunt proiectele depuse care îndeplinesc condiţiile de eligibilitate. Termenul limită pentru depunerea proiectelor expiră la 30 noiembrie 2002, iar sumele nefolosite nu se reportează pentru anul viitor. Comunitatea Europeană ne ajută dar nu ne umple sacul. Pentru aceasta trebuie să dăm dovadă de seriozitate şi pricepere. Or din varii motive se pare că aceasta ne lipseşte. De aceea anul 2007 menţionat pentru aderarea la Uniunea Europeană este doar un reper. Până atunci România trebuie să închidă toate dosarele de negociere, dar acum abia l-a deschis pe cel mai drastic - cel privind agricultura.