Luptele dintre serviciile secrete româneşti pun pe butuci U.M. Cugir şi industria de apărare
Moment de răscruce în istoria uzinei cugirene
Un fapt de un dramatism greu de exprimat în cuvinte este pe cale să se întâmple la Cugir, oraş a cărui inimă industrială, reprezentată de Uzina Mecanică Cugir, este pe cale să se oprească după o perioadă atestată de activitate de 203 ani. Este greu de evaluat impactul psihologic şi cel socio-economic pe care oprirea uzinelor din acest oraş îl va avea asupra localnicilor şi efectiv asupra existenţei oraşului în sine.
Paradoxal, acest fenomen nu este generat de regulile dure ale economiei de piaţă spre care întreaga societatea românească tinde în mod firesc, ci de faptul că întreprinderea cugireană se află la mijlocul unor acţiuni - sau de ce nu jocuri - oculte şi obscure care tind să paralizeze total activitatea unor uzine ce sunt încă capabile să producă o marfă vandabilă la export, spre beneficiul propriu şi spre beneficiul statului român.
Afirmăm acest lucru prin prisma faptului că, această întreprindere care face parte din sectorul producţiei de apărare - sector catalogat nu cu multă vreme în urmă în categoria "mormanului de fiare vechi" a industriei româneşti, reuşeşte să acceadă la un contract de export produse militare în valoare totală de peste 15 milioane USD, din care urma să-i revină o cotă de peste 6 milioane USD reprezentând contravaloarea produselor furnizate, iar în momentul de faţă aşteaptă deblocarea derulării contractului primar printr-un act prin care trebuie să-l elibereze Agenţia Naţională de Control a Exporturilor Strategice şi Interzicere a Armelor Chimice (ANCESIAC) - respectiv licenţa de export.
Pe lângă faptul că uzinele din Cugir au efectuat cheltuieli ce depăşesc 85 miliarde de lei numai în ultimele luni după negocierea produselor din contract, şi au ajuns în situaţia de a se dacapitaliza complet prin utilizarea brumei de resurse financiare directe atrase, acum se află în situaţia de a "proteja" şi "conserva" marfa pe stoc a cărei valoare depăşeşte 175 miliarde de lei - marfă care ar fi trebuit livrată de mult partenerului extern dar care, în lipsa licenţei de export, umple rafturile magaziilor din întreprindere, ba mai mult generează costuri suplimentare de stocare.
Acest lucru este cu atât mai greu de explicat în mod logic cu cât, produsele speciale asemănătoare executate la Cugir se exportă de câţiva ani în aceeaşi ţară de destinaţie, respectiv Statele Unite ale Americii, pe baza unor documente identice prezentate de parteneri, adică Certificatul de Utilizator Final pe relaţia SUA - document semnat, parafat de Departamentul de Stat al SUA.
"Aţa albă" din cusătură iese la iveală dacă analizăm pe scurt istoricul acestui contract. După negocieri asupra structurii şi preţului mărfii, partenerul prezintă documentele necesare pentru astfel de tranzacţii, respectiv certificatul de utilizator final care preciza că produsele militare vor ajunge în ţara X, ţară care nu era supusă embargoului la importul unor asemenea produse. În baza acestui document, societatea exportatoare din România - să-i spunem Y, depune la ANCESIAC documentaţia necesară obţinerii licenţei de export (fără de care marfa nu poate părăsi România) aşteaptă eliberarea acestei licenţe - simultan cu avansul reprezentând cca. 25% din valoarea contractului, avans pe care partenerul l-a depus în contul exportatorului, conform prevederilor contractuale. Toate bune şi frumoase - producătorii încep să asigure baza materială şi să uzineze produsele cu ciclu lung de fabricaţie, trăgând cu ochiul la avansul existent în contul exportatorului şi care ar urma să le revină în momentul obţinerii licenţei de export, iar exportatorul aşteaptă liniştit să treacă termenul limită legal de obţinere a licenţei de export. Minunea se petrece şi licenţa de export este eliberată în timp util, dar ca orice minune nu ţine trei zile şi licenţa este blocată de zelul (sau lupta?) serviciilor "speciale", care concluzionează că documentele prezentate de partener nu sunt în regulă - mai pe româneşte spus sunt suspecte de fals. Producătorii intră în panică din cauza cheltuielilor efectuate deja, dar apar asigurările că este vorba doar de o supraverificare şi că totul va intra în normal. Partenerul, deşi jignit de suspiciunile existente, propune ca exportul să se facă într-o ţară unde, cel puţin teoretic, suspiciunile nu-şi mai au locul - respectiv SUA, şi aduce un certificat de utilizator final pe această relaţie. Mai mult, acceptă cesionarea contractului către un alt exportator român abilitat - să-i spunem Z, şi transferarea avansului în contul acestuia pentru a putea fi acordat producătorilor în momentul obţinerii noii licenţe de export. Lucrurile par să-şi intre pe făgaşul normal, dar numai până în momentul în care exportatorul depune noua documentaţie pentru obţinerea licenţei de export, moment în care ANCESIAC nu poate să se elibereze de suspiciunile anterioare, uitând - voit sau nu - de prezumţia de nevinovăţie şi promiţând o verificare la sânge a documentelor emise de Departamentul de Stat al SUA. Sau poate a fost influenţat de expresia unui oficial: "cât sunt eu ministru acest contract nu va trece" (ministru care pentru dotarea ministerului său a făcut 100 la sută importuri).
Cert este că timpul trece, producătorii se înglodează în datorii, falimentează furnizorii pe orizontală şi ajung în situaţia de a nu putea plăti drepturile salariale ale celor care au muncit pentru realizarea produselor executate şi care - aşa cum am mai spus - încep să îngroaşe stocurile. Soluţia extremă? - oprirea activităţii şi închiderea întreprinderii. Efectul? - o "restructurare" a industriei de apărare, ale cărei unităţi se vor vedea în situaţia de a face faţă unor convulsii sociale fără precedent (să nu uităm că majoritatea unităţilor aparţinând acestui sector au fost înfiinţate şi sunt situate în zone monoindustriale şi relativ izolate, conform strategiei timpului) şi de a fi supuse unor procese interminabile cu masa creditorilor.
Acest fenomen se întâmplă într-un sector în care statul român efectuează şi garantează o investiţie în modernizarea fabricaţiei de armament şi muniţie prin asimilări de produse NATO, în valoare de peste 28 milioane USD - şi ne referim aici strict la întreprinderea Cugir, iar pe altă parte blochează un contract de export de peste 15 milioane USD (total), blocaj care va conduce la abandonarea unei investiţii aflată în faza finală de punere în funcţiune şi probe de lucru - într-un moment în care se doreşte intrarea României în rândurile ţărilor membre NATO, şi trupele române vor trebui dotate după standardele acestui tratat.
Coincidenţă sau nu? - vă lăsăm pe dvs. stimaţi cititori să decideţi.
(A.C.)
Pentru a-şi apăra viaţa în faţa unui infractor
Şeful de post din Unirea a fost obligat să-l împuşte pe agresor
Ceilalţi patru membri ai bandei care au semănat teroare în judeţele Alba şi Mureş au ajuns după gratii
În noaptea de vineri spre sâmbătă, în jurul orei 1.00, şeful de post din comuna Unirea, agentul şef adjunct, Petronel Todea, a fost obligat, în legitimă apărare, să împuşte un hoţ care a tăbărât asupra lui cu o bâtă de base-ball în timp ce l-a surprins în flagrant delict. Dar să vedem cum s-au derulat evenimentele. La miezul nopţii, agentul Dacian Voicu, de la Poliţia Ocna Mureş se deplasa de la Ocna Mureş înspre satul Unirea II, când la un moment dat a văzut într-o staţie de autobuz un autoturism DACIA, cu număr de înmatriculare MS-09-TEO, în care se aflau două persoane, în imediata apropiere a magazinului universal. Bănuind că se intenţionează spargerea magazinului, agentul Voicu Dacian a cerut ajutorul colegului său din Unirea, agentul şef adjunct, Petronel Todea. Cei doi au intrat în magazinul universal, unde i-au surprins pe doi bărbaţi în timp ce şuteau ţigări de la bar. Un al treilea hoţ stătea de "şase" după uşă, înarmat cu o bâtă de baseball. Din recuzita hoţilor mai făcea parte şi un levier. Poliţiştii i-au somat pe hoţi să se predea, moment în care Nagy Daniel, de 18 ani, cu domiciliul în Luduş, a tăbărât cu bâta asupra şefului de post din Unirea, cu scopul de a-l lovi pe acesta în cap. Pentru a-şi apăra viaţa, agentul principal adjunct, Petronel Todea a fost obligat să-l împuşte pe agresor. În acest moment, hoţii aflaţi la bar, Grigore Ungur, de 35 de ani din Reghin şi Eugen Doru Mureşan, de 18 ani din Luduş, s-au predat. Poliţiştii i-au reţinut şi pe cei doi pasageri din maşină, Iacob Toader, de 35 de ani, din Luduş, posesorul autoturismului MS - 09 - TEO şi pe Ancuţa Mariana Păcurar de 15 ani din Câmpia Turzii, hoţii şi complicii lor fiind aşezaţi cu faţa la podea.
Între timp, cei doi poliţişti au cerut sprijinul colegilor din Ocna Mureş. Cel împuşcat, Daniel Nagy, a fost transportat la Spitalul din Alba Iulia, unde a şi decedat. Legiştii au stabilit că decesul a intervenit din cauza unei plăgi împuşcate abdominale cu leziuni de stomac şi ficat. Ceilalţi doi hoţi care s-au predat în magazin, Grigore Ungur şi Eugen Doru Mureşan, au fost prezentaţi sâmbătă procurorilor care au eliberat pe numele lor mandate de arestare pentru tentativă de furt, pe 30 de zile. Mandat de arestare pentru 5 zile a fost eliberat şi pe numele lui Iacob Teodor, pentru complicitate la furt, în timp ce Ancuţa Mariana Păcurar, aflată şi ea în maşina hoţilor, a fost internată la Centrul pentru minori din Alba Iulia.
Se pare că membrii acestei bande sunt autorii a numeroase infracţiuni comise pe raza judeţelor Alba şi Mureş, ei fiind de mai multă vreme în colimatorul oamenilor legii. Şirul fărădelegilor s-a încheiat vineri noaptea, iar unul din membrii bandei, Daniel Naghy a fost împuşcat. Chiar dacă în urma incidentului, hoţul şi-a pierdut viaţa, ceea ce este o tragedie, pentru orice om trebuie să spunem că poliţistul nu şi-a făcut decât datoria. Pentru că a acţionat în acest fel, credem că agentul Petronel Todea ar trebui avansat şi nu blamat. În orice ţară civilizată din lume, legitima apărare îţi dă dreptul de a acţiona astfel, iar poliţiştii împuşcă infractorii atunci când aceştia le pun viaţa în pericol.
Nicoleta TOMUŢA, Florin ROMAN
În regiunea Aiudului
Incendiile au provocat pagube de peste 350 milioane de lei
*În noaptea de 24/25 octombrie, pompierii militari din Aiud au intervenit la stingerea unui incendiu izbucnit în gospodăria lui Andrei Vas, din satul Beţa, comuna Lopadea Nouă. Focul a distrus o şură şi 15 tone de fân, prejudiciul fiind estimat la circa 50 milioane de lei. În urma investigaţiilor, pompierii militari din Aiud în colaborare cu poliţia au descoperit că incendiul a fost provocat de neglijenţa a doi muncitori zilieri pe care gazda îi lăsase să doarmă peste noapte în şură, pe fân. După ce în ziua de 24 octombrie, Ştefan Szabo (de 50 de ani, din Aiud) şi Corneliu Adrian Ignat (de 47 de ani, din Aiud) l-au ajutat pe proprietar să-şi culeagă porumbul, seara au fost ospătaţi de gazdă, consumând ceva mai mult alcool. Înainte de culcare, Szabo a mai fumat o ţigară, aruncând neglijent mucul aprins peste fânul din grajd. Iniţial, a fost identificat doar Szabo, Ignat fugind de la faţa locului în momentul în care a văzut dezastrul. Poliţia efectuează în cauză cercetări.
* În cursul zilei de 25 octombrie, pompierii militari din Aiud au intervenit din nou la stingerea unui incendiu izbucnit la o secţie de confecţii îmbrăcăminte, aparţinând SC Tom Prod Impex SRL Aiud. Din cauza unui scurtcircuit electric apărut la instalaţia de iluminat a secţiei, s-au aprins materialele şi produsele finite, focul provocând o pagubă de circa 300 milioane de lei. Nu s-au semnalat victime, însă incendiul a prezentat un grad ridicat de pericol deoarece secţia funcţiona la nivelul întâi al unui bloc de locuinţe de pe strada Horea din Aiud.
Nicoleta TOMUŢA
Peste 5000 de oameni au sărbătorit hramul Mănăstirii Dumbrava
Printre aceştia s-a numărat şi selecţionerul României, Anghel Iordănescu *Protosinghelul Vasile le-a mulţumit fotbaliştilor tricolori pentru donaţii *Invitaţii au primit din partea ÎPS Andrei cruci arhiepiscopale
Sâmbătă, de Sf. Dumitru, peste 5000 de oameni din toate colţurile ţării au participat la sfinţirea bisericii de la Mănăstirea Dumbrava. Sfinţirea a coincis cu sărbătorirea hramului acestui mirific lăcaş de cult. Protosinghelul Vasile, duhovnicul echipei naţionale de fotbal a României, împreună cu ÎPS Andrei, Arhiepiscop de Alba Iulia, PS Visarion de Sibiu şi un numeros sobor de preoţi au susţinut slujba religioasă. Printre numeroşii credincioşi prezenţi au fost remarcaţi selecţionerul României, Anghel Iordănescu, împreună cu soţia şi una dintre fiice Maria, impresarul Sile Puşcoci şi secretarul ambasadei Ruse la Bucureşti. Au mai participat la slujbă prefectul de Alba, av. Ioan Rus, preşedintele interimar al CJ Alba, Eugen Popa, senatorul PSD Cornel Filipescu, primari din zonă, alte oficialităţi locale. Cu acest prilej au fost hirotonisiţi întru preoţie ioan Şelaru (pentru Mereteu) şi David Coman (pentru Ciugudu de Sus). ÎPS Andrei, Arhiepiscop de Alba Iulia, a oferit oficialităţilor prezente câte o cruce arhiepiscopală. Protosinghelul Vasile a mulţumit principalilor sponsori care au contribuit la ridicarea lăcaşului de cult, printre care se numără socrii lui Adrian Ilie, "tricolorii" Contra, Dorinel Munteanu, adrian Ilie, Stelea, Filipescu, Marius Nicolae etc.
Florin ROMAN