Grămăticul de la PSD ar trebui să înveţe transcrierea corectă atunci când foloseşte dicţionarul
•Primim la redacţie
Orice discuţie, dialog, dispută, mai ales una politică, ar trebui să presupună în mod obligatoriu argumentare fermă, respectul adevărului şi totala bună-credinţă. Din păcate este cu totul regretabil că în cazul de faţă (repetat, ca şi în alte dăţi) nu avem de-a face nici pe departe cu aşa ceva.
Astfel, recentul comunicat de presă al PSD-ului evitând confruntarea de idei se refugiază în acuze nemotivate şi gratuite, în invective ce frizează calomnia, substituind problemele sale abordate cu nişte aspecte centrifuge şi periferice minore, inexacte şi de rea credinţă. Totul este exprimat într-un jalnic limbaj cu reminiscenţe din cel "de lemn" cu aserţiuni solemne care mai de care mai găunoase, dar uşor de demontat şi demolat de orice observator rezonabil, imparţial şi onest.
În acest mod discuţia şi dialogul sunt ratate căci, laşii care se ascund în spatele Biroului de Presă al PSD nu numai că nu au curajul de a semna atunci când jignesc, dar evită cu insuficientă abilitate dezbaterea problemelor, punând accentul pe formă (minore greşeli de exprimare) şi nu pe fond, unde le lipsesc argumentele.
A nu răspunde - chiar şi coborându-ne la acest nivel precar la care ne obligă grămăticul de la PSD - ar fi din partea mea un semn de subestimare a nocivităţii punctului de vedere al adversarului, un semn că ar aduce impresia recunoaşterii că nu am avea dreptate.
Să începem cu titlul sub care a fost publicat ("Unirea" şi "Informaţia" din 20.11.2002) "Idiosincraziile deputatului Simedru" cuvânt iniţial reluat în aceeaşi formă şi în text! Această vocabulă este repetată în mod incorect şi greşit (ca să recurgem şi noi la amănunte) căci termenul respectiv trebuie ortografiat idiosincrasie (cu "s" şi nu cu "z") situaţie consemnată peste tot în dicţionare. Alte "scăpări", să nu le consider altfel - care nu te îndreptăţesc să dai lecţii de exprimare, "scăpări" care totuşi jenează sunt cacofoniile din text: ex. "doar că creşterea" (a se vedea definiţia cacofoniei).
Dar nu acestea sunt importante ci faptul că se declară cu fariseism patent că PSD-ul este "extrem de atent" atât la "semnalele apărute în presă" cât şi la "observaţiile oamenilor politici" că sunt "nenumărate exemple despre măsurile radicale şi imediate" care "au fost luate". Adică, chiar aşa?? Ce măsuri radicale? Am dori doar câteva exemple! Şi apoi "tămâierea" şefilor, apreciaţi la superlativ şi ridicaţi pe adevărate socluri (de posibile statui?) pentru a le impune privirilor trecătorului: "Calităţile profesionale şi personale de excepţie (sublinierea noastră) ale prefectului de Alba se bucură de notorietate, nu numai pe plan local, ci şi naţional; este de departe, cel mai bun organizator şi conducător etc. Chiar aşa? Vedeta naţională? De ce nu şi internaţională sau interplanetară?
Ne putem juca, oare, oricum şi oricând cu vorbele, într-un defunct limbaj de lemn? Apoi despre ce fel de "creştere considerabilă a audienţei PSD, atât pe plan intern cât şi extern" este vorba? Poate despre audienţele stropite cu alcool şi căptuşite cu dolari de la cabinetele guvernanţilor PSD!
Şi care sunt "rezultatele remarcabile obţinute în aplicarea programului de guvernare"? Reforma? Corupţia? Fiscalitatea excesivă cu impozite şi taxe ca niciunde altundeva? Scumpirile continue şi sărăcirea inumană a populaţiei?
Toate acestea, după cum se vede, nu autorizează, în nici un fel, morga afişată (pe alocuri cu maximă şi dezinvoltă aroganţă) de reprezentanţii locali ai PSD!
Deputat PNL de Alba,
Dan Coriolan SIMEDRU
P.S. Pentru a demonstra că nu logica şi buna credinţă sunt punctul forte al Biroului de Presă al PSD ci demagogia şi minciuna, vă arăt cum liderii locali au programat să cheltuiască numai cu masa festivă (dineu oficial) în anul 2003 (când se vor sărbători 85 de ani de la 1 Decembrie 1918) tot atâţia bani cât sunt prevăzuţi de Guvern pentru toată desfăşurarea sărbătorilor prilejuite de Ziua Naţională în anul 2002.
Apel al Asociaţiei "PRO Roşia Montană"
Asociaţia "PRO ROŞIA MONTANĂ" reuneşte câteva sute de locuitori ai Roşiei Montane care cred că destinul acestei zone a fost, este şi va rămâne strâns legat de minerit.
Constatând că mineritul, în general, este blamat şi condamnat de unii ca sursă a tuturor relelor, aceştia ignorând cu bună ştiinţă că mineritul a fost şi rămâne baza de materii prime, civilizaţie şi bunăstare a societăţilor, Asociaţia "PRO - ROŞIA MONTANĂ" face apel la sindicate, patronate, lumea universitară şi academică, organizaţii neguvernamentale, la toţi cei care cred şi vor ca mineritul românesc să-şi regăsească sensul şi locul într-o societate ce se ordonează pe principiul dezvoltării durabile, să adere la mişcarea civică organizată în sensul crezului mai sus exprimat. Semnatari:
Preşedinte: ing. Băcilă George;
prim vicepreşedinte: Oaida Magdalena;
vicepreşedinte: Cioara Alexandru;
secretar: Danciu Tamira
Persoană de contact: ing. Băcilă George - telefon 0744/324395.
Parfum de anticipate cu aromă NATO
Apele tulburi ale politicii româneşti se agită vizibil. "Acum ori niciodată", România, prin diriguitorii săi, şi-a împlinit visul său postdecembrist: aderarea la Alianţa Nord-Atlantică, autorizându-se grija la nivel înalt faţă de viitorul românesc când un "Quo vadis?" devine întrebarea-cheie lansată în jocul politic şi adresată partidelor în speranţa sinceră a unui răspuns. Cei care răspund întâi sunt reprezentanţii Puterii, iar calea indicată de oracolele pesediste este drumul cel mai scurt către alegerile anticipate care vor asigura majoritatea parlamentară partidului. Aşadar, pentru partidul de la guvernare, anul 2004 este undeva mult prea departe în timp şi istorie pentru a mai putea fi o dată viabilă pentru următoarele alegeri, câtă vreme Bucureştiul, odată cu includerea sa pe harta Alianţei, nu mai crede în miracole şi nici nu mai aşteaptă alte minuni în afara celor care vin pe foile de parcurs de la NATO/UE. Aşa s-a născut, scurt şi atotcuprinzător, mitul reformei la români, capabil de a fi transpus în realitate pentru cel puţin a treia oară, socotind guvernările trecute, prin ajutorul oferit de data aceasta de puterea exorcizantă a anticipatelor. Pentru că este un cerc vicios, povestea reformei cu cântec, în conformitate cu normele de integrare NATO/UE care cer un guvern eficient, devine acum imposibil de susţinut în bătălia aderării fără stindardul alegerilor anticipate gata de a desfăşura pe noi poziţii partidele pe frontul politic în 2003. Taberele sunt cunoscute, cu precizarea că se doreşte resurecţia unei coaliţii de tristă amintire printre ale cărei merite întunecate figurează şi ratarea valului NATO anterior, reuşindu-se astfel să se împrăştie în câmpul bătăliei încă neîncepute o senzaţie apăsătoare de deja-vu în ceea ce priveşte soarta viitoarei lupte electorale. Drept urmare, în lupta mai mult sau mai puţin dreaptă, se vor alinia liberalii, democraţii, poate ţărăniştii, pe de o parte, iar colosul pesedist va ocupa flancul politic opus pentru că în afara concursului dotat cu premiul cel mare - majoritatea parlamentară să ruleze maşinăria udemeristă şi cea peremistă, prima cu o lipsă acută de interes, ultima cu un zel cronic în dotare. Dintre partidele aflate în Opoziţie, vizibil angoasate de perspectiva anticipatelor, PRM-ul este cel mai entuziast combatant politic, luând serios la rumegat ideea încolţită în mintea politicianului de pe urmă sau a Puterii înainte de Praga. PRM-ul s-a autodeclarat câştigător în cursa anticipatelor, însă va sustine real organizarea alegerilor în 2003 numai dacă nu se vor opera modificări asupra Constituţiei. Până la reconfigurarea scenei de prim rang a politicii româneşti, cea mai serioasă politică anti-alegeri pare să o adopte preşedintele Iliescu, pentru care mitul anticipatelor nu are şanse de a se verifica în realitatea post-Praga. Pentru că problema alegerilor anticipate apare atât de strâns legată în profunzimile sale de resorturile summitului NATO din capitala cehă, poziţia şefului nostru de stat nu lasă decât două direcţii de ţesere în continuare a firului destinului istoric românesc: dacă nu vor fi alegeri, nu va fi şi NATO pentru noi, dar cum NATO este, şi alegerile se vor face. Cu singura diferenţă asupra datei: 2003 în primul caz şi, respectiv 2004. Până la noi date despre evoluţia condiţionării NATO-alegeri pentru integrarea multdorită şi alte indicii referitoare la apele deloc limpezi în care se scaldă viitoarele decizii politice româneşti, cotidianul Washington Times ne aruncă la propriu în peisajul de tristă amintire numindu-l pe Constantinescu drept preşedinte al României la ceasul de graţie noiembrie 2002. Informaţiile cotidianului american, chiar şi reduse la statutul de glumă proastă ori rezumând opera unui jurnalist predispus la speculaţii şi lipsit de minimul suport al datelor din istoria recentă a României, nu fac decât să acopere cu o crustă groasă de confuzie tocmai acele zile decisive de dinainte de Praga şi de iminentul conflict irakian. Sub proaspătul vânt al schimbării trâmbiţate de goarna Puterii de la Bucureşti, cu parfum de toamnă pragheză, nu se mai ascunde acum decât cireaşa de pe vârful tortului aderării cu un vădit gust amărui: cum Guvernul vorbeşte de anticipate, iar de la Washington citire: în România conduc încă ţărăniştii, acel invocat "Quo vadis?", şi întrebare legitimă asupra politicii româneşti, nu face decât să răsune şi să rămână consemnat în capitala americană, la fel ca şi în privinţa mersului reformei economice româneşti, încă un pas pe loc.
Teodora ILINCA
În Postul Crăciunului
Greco-catolicii au câştigat biserica din Ocna Mureş
Curtea Supremă de Justiţie a hotărât retrocedarea către enoriaşi a bisericii greco-catolice din Ocna Mureş, lăcaş confiscat de comunişti în anul 1948, au declarat surse judecătoreşti.
Curtea Supremă de Justiţie a respins recursul Bisericii Ortodoxe Române (BOR), care s-a opus retrocedării lăcaşului de cult din Ocna Mureş către greco-catolici. Iniţial, BOR a câştigat litigiul cu greco-catolicii, dar aceştia au făcut apel. Contestaţia Bisericii Greco-Catolice din Ocna Mureş a fost admisă însă BOR a făcut recurs la Curtea Supremă de Justiţie, care s-a judecat în data de 6 noiembrie, magistraţii amânând sentinţa pentru data de 20 noiembrie.
Biserica Ortodoxă şi-a motivat recursul împotriva deciziei de retrocedare a lăcaşului lor de cult - trecut în patrimoniul BOR prin Decretul 358 din 1948 - precizând printre altele, că în localitate sunt mai mulţi ortodocşi decât greco-catolici. Totodată, avocatul BOR Călin Zamfirescu a susţinut că situaţia juridică a lăcaşurilor de cult şi a caselor parohiale care au aparţinut Bisericii Române Unite cu Roma (Greco-Catolică) şi au fost preluate de Biserica Ortodoxă Română se stabileşte potrivit Decretului 126/1990 de către o comisie mixtă formată din reprezentanţi clericali ai celor două culte religioase ţinând seama de dorinţa credincioşilor care deţin aceste bunuri.
În replică avocaţii enoriaşilor greco-catolici au indicat un document aflat la dosar, întocmit după mai multe şedinţe ecumenice în care se specifică "cu dragoste creştinească refuzăm să vă dăm lăcaşul". Potrivit avocaţilor greco-catolici începând din 1990, comisiile ecumenice au refuzat restituirea lăcaşelor.
Pe de altă parte, avocaţii greco-catolici au arătat că susţinerile BOR referitoare la faptul că numărul credincioşilor ortodocşi din Ocna Mureş ar fi 75 la sută dintre localnici sunt "minciuni". Avocaţii au indicat rezultatele unui recensământ din anul 1943 care relevă un număr mai mare de greco-catolici decât de ortodocşi.
Decizia Curţii Supreme de Justiţie privind retrocedarea lăcaşului din Ocna Mureş greco-catolicilor este definitivă şi irevocabilă. Avocatul BOR Călin Zamfirescu a declarat pentru Mediafax că aşteaptă motivarea sentinţei judecătoreşti pentru a putea înainta procurorului general al României un memoriu în vederea promovării unui recurs în anulare.
Florin ROMAN