În 23 noiembrie, George W. Bush a observat cel dintâi că peste Piaţa Revoluţiei apăruse curcubeul. Acest fenomen să-i zicem meteorologic a mai apărut în decembrie 1989, deci în momente cruciale pentru poporul român. Poate că a mai apărut şi-n alte momente pline de semnificaţie pentru istoria României dar martorii oculari au uitat să consemneze acest lucru. Cert este că România a intrat într-o zodie nouă, pe care o dorim cât mai proteică în binefaceri pentru ţara noastră, a cărei istorie este un lung şir de sacrificii, de vărsări de sânge. Sincer să fiu în timpul vizitei supermanului american, marea bucurie era deja trăită şi intrase în istorie. Acum eram curios să văd cât de nuanţat este mesajul pe care ni-l va transmite America prin omul ei number one. Impresia produsă a fost una deosebită, liderul mondial şi locatarul Casei Albe s-a comportat la fel de cald dacă nu chiar mai expansiv şi radios decât în alte capitale ale lumii, unde-l poartă misia sa de apărător al lumii democrate. Zâmbitor, afectuos, cald, Bush parcă ar fi vrut să zică "mea culpa" pentru bunicii şi străbunicii lui care ne-au lăsat în seama Kremlinului. A dat mâna începând cu oficialităţile şi până la oamenii de rând, vrând parcă să ceară iertare şi să ia pulsul unei naţii, starea ei de euforie după invitaţia făcută la summit-ul de la Praga de a adera la Alianţa Nord-Atlantică. A făcut ceea ce spun americanii, o baie de public. Am văzut pe viu ca şi în urmă cu cinci ani când în aceeaşi piaţă se afla un alt preşedinte american, Bill Clinton, un anumit gen de mesaj, de comportament, un stil care nu-l au decât cei mari, cei puternici, cei care în trufia lor înţeleg să întindă mâna fraţilor mai mici. Elegant în mişcări aidoma unui actor de la Hollywood, Bush a atras mulţimea ca un magnet prin simplitatea, dar şi prin încărcătura emoţională, prin substanţa ideatică a discursului său - model de abordare a unei teme de mare pragmatism politic. E de prisos să mai reproducem ideile - forţă ale spiciului său, ele au făcut deja înconjurul lumii.
     Ceea ce mi se pare a fi un mare profit pentru noi românii este că vizita la Bucureşti a celui mai puternic bărbat al lumii, cât şi faptul că atât oamenii politici, cât şi cei de rând care confundau adesea Bucureştiul cu Budapesta ştiu acum unde se află România pe harta Europei: nici în nord, nici în sud, ci între nord şi sud. În plus, geografia politică a României trebuie rescrisă. România se află de acum pretutindeni în lume, şi în Balcani şi în America şi în Afganistan şi oriunde va fi nevoie de braţul şi mintea ei lucidă. Deşi nu l-am agreat niciodată pentru naţionalismul său feroce, de această dată mi-a plăcut foarte mult o frază rostitită de C.V. Tudor: România după Praga nu mai are doar ieşire la Marea Neagră, ci şi la Oceanul Atlantic. Apropo de intrarea României în cea mai puternică alianţă politică şi militară a lumii, temei naţionalismului, gen Vadim, Funar, Marko Bella, i-au scăzut dramatic acţiunile. Firesc ar fi ca antimaghiarismul pe de-o parte şi antiromânismul pe de altă parte să dispară complet din discursurile furibunde ale celor mai sus amintiţi. Dar nu ne îndoim că aceşti scormonitori ai conflictelor interetnice vor găsi alte gogoriţe şi nu vor sta cu botul pe labe. Iată, UDMR-ul a ridicat deja dreptul de patent al celebrei Palinka, care a fost inventată chipurile de ei, uitând că românii fabricaseră ţuica de prună de pe vremea dacilor.
     În altă ordine de idei, prezenţa lui Bush la Bucureşti a produs şi multe refulări ale unor personalităţi politice şi publice, cu care americanul a dat mâna şi s-a întreţinut preţ de câteva secunde, iar pe alţii care s-ar fi dorit şi ei băgaţi în seamă i-a tratat cu indiferenţă pentru că, nu-i aşa, Bush nu trăieşte la Bucureşti ca să le mângâie tuturora vanitatea. A dat mâna cu Petre Roman şi cu fostul preşedinte Constantinescu, cu Nadia Comăneci, cu Ilie Năstase pe care l-ar fi întrebat unde se află cel cu mustaţă, adică Ion Ţiriac. Una peste alta, a fost în ciuda ploii reci cea mai caldă descindere a unui preşedinte american pe pământ românesc. Prin asta Dumnezeu a zâmbit României.