Credeaţi poate că vă veţi putea ocupa în linişte de pregătirea Sărbătorilor de Iarnă? Că glasul colindelor nu va fi tulburat de aprige dezbateri politice? Ei bine, v-aţi înşelat! Cu volute elegante, salturi aproape mortale, piruete şi flic-flac-uri, politicienii noştri s-au angajat, asemeni Salomeei, într-un dans menit să-şi fascineze privitorii. Dar dacă Salomeea primea de la Irod tot ce cerea, oricât de îndrăzneaţă era cererea, politicienii sunt răsplătiţi cu o mare lehamite. Şi pentru că simt că electoratul nu-i prea ia în serios, nici ei nu par aşa, dacă judecăm după "scenariile de groază" care se ţes în jurul asumării răspunderii de către Guvern pe proiectul noului Cod al Muncii. Programată pentru data de luni, 9 decembrie, cu numai o săptămână înainte de încheierea actualei sesiuni parlamentare, asumarea răspunderii Guvernului a prilejuit Partidului Democrat anunţarea unei moţiuni de cenzură, idee care se speră să fie şi în asentimentul Partidului Naţional Liberal. Dar chiar şi aşa, pentru depunerea moţiunii de cenzură ar mai avea nevoie de sprijin şi din altă parte, deoarece este nevoie ca ea să fie semnată de 25% dintre parlamentari, iar cele două partide reunite ating aproximativ 17%. În faţa acestei realităţi, "ardeiul iute" al politicii româneşti nu dezarmează şi propune nonşalant ca numărul de semnături să fie completat chiar de parlamentarii partidului împotriva căruia este îndreptată moţiunea de cenzură! "Le oferim o şansă să facă primul pas spre alegerile anticipate. Acum vom vedea cât de serioasă este această idee!" - a spus Traian Băsescu.
     După înverşunarea cu care ea a fost respinsă de preşedintele Ion Iliescu, ce nu va dizolva Parlamentul, mai rămâne calea constituţională a căderii Guvernului de trei ori la rând. O moţiune de cenzură ar putea deschide această cale. Secretarul general al PSD - Cosmin Guşă s-a arătat neîncrezător în succesul unei moţiuni de cenzură. Este o atitudine de înţeles având în vedere că el este cel care trebuie să promoveze imaginea de forţă, dar şi de responsabilitate a PSD. Or, soluţia cu căderea Guvernului de trei ori nu face decât să creioneze o nedorită imagine contrară. Din această perspectivă ar fi de presupus că moţiunea de cenzură propusă are şanse destul de mici să fie depusă, cu atât mai mult să fie şi votată. Numai că, în chiar zilele când a fost anunţată decizia Guvernului de asumare a răspunderii pe proiectul Codului Muncii, liderul grupului parlamentar al Partidului Social Democrat din Camera Deputaţilor - Viorel Hrebenciuc făcea şedinţă cu deputaţii partidului pe care-i asigura că 75-80 la sută dintre ei se vor regăsi pe listele pentru viitoarele alegeri, anticipate sau nu. Este acţiunea lui menită să capteze bunăvoinţa deputaţilor, cărora li se risipesc astfel temerile faţă de eventuala pierdere a privilegiilor? Tot ce se poate! Să fie numai lipsă de comunicare în sânul PSD?
     Dincolo de aceste "scenarii de groază" rămâne problema nediscutării în Parlament a unei legi extrem de importantă pentru raporturile de muncă din etapa următoare. Deşi sindicatele, patronatele şi Guvernul au căzut de acord asupra Codului Muncii după negocieri dure, disputele în jurul lui n-au dispărut. Pe de o parte sindicatele continuă să-l considere mult prea favorabil patronilor, în timp ce aceştia din urmă cred că este prea îngăduitor cu angajaţii. Poate tocmai de aceea ar fi fost de dorit o dezbatere parlamentară pe marginea lui. Iar acum ne vom întreba, parafrazându-l pe Shakespeare: va fi sau nu va fi?