Ne-am pupat şi ne-am felicitat cu toţii în urma momentului Praga. Era firesc să ne bucurăm pentru securitatea pe care o dobândim sub umbrela NATO. Şi nu mă refer doar la securitatea teritorială, militară (căci la capitolul ăsta se înregistrau cele mai mari spaime româneşti), ci la ceea ce se înţelege prin securitate financiară. Până acum ne-au ocolit investitorii tocmai din lipsa acestei securităţi. Fiecare întreprinzător străin se aventura pe teritoriul României cu sume direct proporţionale cu perioada preconizată de recuperare a investiţiei.
     Ar putea fi înşirate aici nenumărate avantaje pe care le va avea ţara noastră printre ţările membre NATO, dar s-a vorbit suficient despre acestea. A venit însă un moment şi mai important pentru România: summit-ul de la Copenhaga, din 12-13 decembrie a.c., unde Guvernul Năstase are de trecut un examen dur. De rezultatul pe care îl va înregistra echipa noastră guvernamentală va depinde evoluţia României (şi sprijinul pe care-l va primi) în cursa pentru integrare în Uniunea Europeană. Şi să nu credeţi că acestea sunt lucruri prea îndepărtate de noi, ca simpli cetăţeni, lucruri cărora nu le vom simţi impactul în viaţa de zi cu zi. Pentru că, în urma momentului Copenhaga, ţara noastră ar putea primi sume importante (bani gratis!), de ordinul a câteva procente din PIB, completate din fonduri guvernamentale, după regulile comunitare, sume care vor putea îmbunătăţi substanţial climatul economic şi social românesc. Totul depinde însă, după cum spuneam, de Mircea Geoană şi de colegii săi din Guvernul Năstase, care vor trebui să răspundă la întrebări dificile despre reforma administrativă, reforma Justiţiei, eradicarea corupţiei, crearea mecanismelor economice sănătoase etc., altfel înseamnă că mergem degeaba în ţara lui Hamlet. Şi pentru că vorbim despre economie (că asta ne doare pe toţi şi mersul ei se reflectă direct în traiul nostru de zi cu zi), să nu uităm presiunile concurenţiale cărora va trebui curând să le facem faţă. Şi trebuie să recunoaştem că deocamdată nu suntem pregătiţi să ne confruntăm cu Piaţa! Aşa cum n-am fost pregătiţi nici măcar pentru funcţionarea în aşa-zisul "Acord CEFTA". Creat ca un fel de exerciţiu pentru ţările din Centrul şi Estul Europei aflate în cursa pentru integrare în UE, acesta a fost un adevărat dezastru pentru România. Iată un singur exemplu: beneficiind de o politică de subvenţii substanţiale în agricultură şi zootehnie, alte ţări au invadat pur şi simplu România cu produsele lor mult mai competitive (astfel Ungaria ajunsese la un moment dat să deţină peste 40% din piaţa românească a cărnii!).
     Concluzia? NATO ne primeşte sub umbrelă, pentru că suntem bine aşezaţi şi ştim să ne batem pentru interesul comun al ţărilor civilizate, dar Alianţa nu ne va putea sprijini suficient ca să ne întremăm economic, ba chiar ne va impune o conduită... costisitoare. În schimb, Uniunea Europeană (care este Casa Prosperităţii pentru români) nu va putea fi convinsă să ne primească doar din raţiuni geo-strategice şi istorice. UE are nevoie de dovada faptului că suntem (sau putem deveni în scurt timp) destul de viguroşi pentru a ne constitui în parteneri serioşi ai ţărilor occidentale, care să nu le dezechilibreze sistemul comun. Şi în primul rând trebuie să dovedim că suntem corecţi cu noi înşine, (vezi corupţia şi economia neagră!) pentru că nu străinii sunt marile piedici pentru România, ci românii. Mai ales cei situaţi în poziţii care o pot afecta; de pildă parlamentarii "mai egali" decât cetăţenii de rând, aleşii care îşi doresc azi o lege nouă pentru a se pensiona, sfidând bunul simţ naţional şi internaţional!