Sfârşitul anului 2002 a adus puncte istorice pentru România; am primit umbrelă militară, cea a NATO, după momentul PRAGA, iar zilele trecute, la Copenhaga, Uniunea Europeană şi-a asumat integrarea ţării noastre în 2007, oferindu-ne şi 2,8 miliarde de EURO - bani de drum pentru a ajunge în Europa Unită. Iată că summitul din capitala daneză a lămurit soarta formulei matematice "10+2" îndelung discutată şi disputată de liderii politici ai ţărilor deja membre ale UE, Romano Prodi, preşedintele Comisiei Europene deschizând oficial uşa Uniunii pentru primele 10 ţări, respectiv Polonia, Lituania, Letonia, Estonia, Slovacia, Cehia, Ungaria, Slovenia, Cipru şi Malta. Astfel, începând cu data de 1 mai 2004, Uniunea Europeană aproape că îşi va dubla numărul de membri, sărind de la formula actuală cu 15 state membre, la cea cu 25. Această uriaşă extindere va avea un buget de 40,5 miliarde de EURO. Îmbucurător pentru noi este faptul că România şi Bulgaria (cele două state din categoria +2) vor beneficia de alocaţii comunitare consistente pentru a fi sprijinite în efortul lor de a reforma sistemele administrative şi juridice, adică pentru a încheia tranziţia postcomunistă.
     Momentul Copenhaga a marcat clar schimbarea de atitudine a familiei Uniunii Europene faţă de România. Remarcăm faptul că, prin ajutorul financiar promis României, UE îşi asumă practic integrarea ţării noastre în anul 2007. Dacă cu doar două luni în urmă, respectiv în luna octombrie "cei 15" luau doar act de dorinţa României de a se integra în UE, după Copenhaga, tot cei 15 au făcut un obiectiv din integrarea ţării noastre în Uniune. Pentru a ne da o mână (bună) de ajutor, Comisia Europeană a propus creşterea ajutorului financiar prin instrumentele de preaderare destinate ţării noastre cu 20%, adică cu 1,23 miliarde EURO. "Graficul" alocaţiilor comunitare în următorii ani destinate modernizării infrastructurii, protejării mediului, impulsionării agriculturii şi implementării reformelor pentru dezvoltarea unei pieţe libere, arată astfel: un plus de 1,33 miliarde EURO în 2005 şi 1,4 miliarde EURO în 2006.
     România va primi 860 milioane EURO în 2004, 931 de milioane în 2005 şi un miliard de EURO în 2006. Făcând o comparaţie cu restul sumelor atrase de România, fie din alocaţii comunitare sau din partea altor organisme financiare internaţionale, cei 2,8 miliarde de EURO promişi ca "bani de drum spre Europa", echivalează cu totalul sumelor angajate din 1991 încoace de Banca Mondială sau FMI în România.
     Alocarea acestor fonduri uriaşe presupune însă şi creşterea capacităţii de absorbţie a ţării noastre. Pentru că degeaba ne dau europenii bani dacă noi nu ştim să-i gestionăm eficace, sau mai mult, dacă încercăm să-i... furăm. Scandalurile, care au avut în prim plan firme care şi-au însuşit ilegal fonduri PHARE, ultimul avându-l ca protagonist pe consilierul prezidenţial, cunoscutul revoluţionar Dan Iosif, fac un imens rău ţării noastre. Tentaţia acaparării acestor uriaşe fonduri este mare; tocmai de aceea trebuie să crească vigilenţa organismelor abilitate să verifice licitaţiile de proiecte care utilizează fonduri comunitare. Actuala strategie de accelerare a luptei împotriva corupţiei propusă de premierul Adrian Năstase vizează chiar şi această componentă. Cu o asemenea susţinere a "foii de parcurs" propusă de oficialii europeni, anul 2007 nu mai pare atât de departe...