Editorial

Editorial

Societatea de consum şi bombardamentul fiscal

     De 13 ani, în ţara noastră se construieşte capitalismul, adică o societate bazată pe proprietatea privată şi economia de piaţă. Iar piaţa, ca orice piaţă, înseamnă a cumpăra şi a vinde, pentru a consuma. De aceea, în toate ţările capitaliste, statul încurajează consumul. Cum? Prin tot felul de deduceri fiscale (care se consideră cheltuieli şi se scad din venitul global) mai ales la cumpărăturile mari şi vitale, cum ar fi locuinţele, maşinile, mobila ori calculatoarele. Sunt nişte investiţii personale ale cetăţenilor pe care politica fiscală a statului capitalist le încurajează tocmai că, deşi pare paradoxal la prima vedere, deducerile la impozitul pe venitul global aduc mai mulţi bani în visteria ţării. Adică, banii intră din zona neagră, a ingineriilor financiare, în zona oficială. De exemplu, eu, cetăţean român, care îmi construiesc o casă îmi voi putea deconta cheltuielile cu zugrăvitul unui muncitor care îmi va da o chitanţă cu care eu să-mi acopăr o deducere fiscală iar el să-şi plătească impozitul, evitându-se astfel munca la negru. Dar nici proprietarul şi nici zugravul nu pot face o afacere cinstită, pentru că legislaţia nu încurajează acest lucru, astfel că se preferă munca la negru. Este doar un exemplu din sutele de mii din această ţară. De ce se întâmplă acest lucru?
     Pentru că statul nu încurajează consumul. Dimpotrivă. Asistăm la un bombardament fiscal în care populaţia este supusă zilnic la tot felul de biruri. Cum începe un nou an fiscal, cum se înmulţesc taxele şi impozitele prin tot felul de bizare inovaţii fiscale mai ales în domenii care privesc direct viaţa cetăţeanului, traiul lui decent, adică la căldură, lumină şi hrană îndestulătoare. Scumpirile se ţin şi ele lanţ. Ba, culmea, sunt scumpite serviciile tocmai de către întreprinderile, multe de stat, subvenţionate cu miliarde de lei pentru a compensa pierderi şi care sunt ţinute artificial în viaţă. Ca să nu mai vorbim de datoriile către bugetele de stat şi locale. Cum este posibil să consumi energie electrică de 500 de miliarde lei şi să nu plăteşti nici un leu pentru aceasta, aşa cum fac multe din exploatările miniere din Munţii Apuseni?
     O asemenea politică financiară se perpetuează în România de 13 ani şi consecinţele ei sunt tot mai dezastruoase: fiscalitatea creşte mereu, dar bugetul ţării este tot mai sărac, iar consumul populaţiei şi implicit nivelul de trai scad dramatic. Creşte doar sărăcia. Şi ea va creşte mereu atâta vreme cât cetăţenii sunt obligaţi să consume cât mai puţin, iar firmele ca şi angajaţii lor nu beneficiază de nici un bonus financiar pentru investiţiile personale. Azi-mâine vom plăti impozite şi pentru convorbirile telefonice ori deplasările cu autoturismul în weekend. Singurii privilegiaţi sunt parlamentarii care pot să cheltuiască din... belşug, decontând totul, de la maşină şi benzină, cu care se plimbă nevestele şi odraslele şi până la telefoanele mobile, cu care îşi întreţin en gros afacerile, mai ales de familie! Doar ei fac, nu, legile în ţara aceasta?!

Gheorghe CIUL