Chestiunea declanşării războiului în Irak orbitează acum în jurul raportului inspectorilor pentru dezarmare, prezentat luni, 27 ianuarie, în cadrul Consiliului de Securitate al ONU. Potrivit probelor furnizate de şeful acestora, Irakul nu posedă arme de distrugere în masă, singura abatere surprinsă fiind indiciile potrivit cărora Irakul a produs arme biologice pe bază de bacil al antraxului. La rândul său, Mohamed El Baradei, directorul AIEA - Agenţia Internaţională a Energiei Atomice - a declarat că nu există activităţi nucleare interzise în statul irakian. În acest sens, El Baradei a cerut Consiliului de Securitate câteva luni suplimentare pentru continuarea inspecţiilor ONU în Irak, perioadă necesară pentru a furniza dovezile credibile, dar şi o investiţie pentru pace prin amânarea războiului. Prima reacţie a preşedinţiei americane după prezentarea raportului inspectorilor ONU şi poziţia directorului AIEA este una de "îngrijorare", în vreme ce Rusia consideră că inspecţiile din Irak trebuie să continue, experţii Naţiunilor Unite beneficiind de cooperarea adecvată a Irakului. Poziţia Rusiei este reluată în linii mari şi de Marea Britanie (surpriză!) şi Germania care recomandă continuarea inspecţiilor până la 14 februarie. Germania va prezida luna viitoare Consiliul de Securitate al ONU şi atitudinea ei clare împotriva oricărui conflict în Golf va fi principalul obstacol în faţa Americii. Marea Britanie joacă însă pe două fronturi: a oferit şi informaţii secrete membrilor Consiliului de Securitate în încercarea de a convinge că Irakul nu cooperează şi încalcă rezoluţiile ONU. În Europa, luna viitoare va fi hotărâtoare pentru criza irakiană, miniştrii europeni de externe aprobând tot luni, 27 ianuarie, la Bruxelles, prelungirea şi intensificarea activităţii inspectorilor ONU, în vreme ce preşedinţia elenă a UE se opune intervenţiei militare în Irak. Momentan, Departamentul de Stat american lucrează la realizarea unei noi rezoluţii ce va fi prezentată spre aprobarea ONU şi care se referă la autorizarea acţiunii militare în cazul în care Irakul nu se dezarmează. Acţiunea militară va fi bazată pe o strategie neîndurătoare: "Şochează şi distruge!", potrivit căreia americanii vor arunca asupra Bagdadului 800 de rachete în numai 48 ore - dublul celor folosite pe întreaga perioadă de 40 de zile a precedentului conflict din Golf. Strategia se bazează pe folosirea unor arme cu înalt grad de precizie şi este o măsură prin care SUA vor să demonstreze că îşi menţin statutul de lider necontestabil al comunităţii internaţionale. În această ultimă piatră de încercare pentru americani debarcarea liderului irakian, declaraţiile specialiştilor militari sunt incendiare: "Vrem să renunţe şi să nu lupte astfel încât să se creeze acest efect simultan asemănător celui de la Hiroshima în numai câteva minute, nu în câteva zile sau luni". Obiectivul ascuns al acestei strategii este crearea unui efect psihologic asupra populaţiei irakiene care va renunţa a-l mai sprijini pe Saddam Hussein. Strategia, de fapt un instrument de presiune antiirakian, a fost adusă la cunoştinţa opiniei publice cu câteva ore înainte de prezentarea raportului inspectorilor de la Consiliul de Securitate, tocmai pentru păstrarea aceleiaşi încărcături de şoc şi surpriză pe care vrea să o producă SUA, sfidând orice intenţie de rezolvare amiabilă din partea ONU. SUA au nevoie însă de Consiliul de Securitate, mai precis de 9 din cei 15 membri ai săi - pragul minim de voturi pentru ca rezoluţia americană să fie adoptată ca document de valori internaţionale. Însă odată adoptată, această rezoluţie va însemna nu doar declanşarea războiului în Golf, ci şi statuarea noului raport de forţe global în favoarea Americii adevărata miză a atenţiei prelungite a SUA asupra regiunii Golfului.