Prea curatului Tău chip ne închinăm Bunule, cerând iertare greşelilor noastre, Hristoase Dumnezeule, că de voie, bine ai voit a Te sui cu trupul pe cruce, să ne scapi de sabia vrăjmaşului pe cei ce i-ai zidit. Pentru aceasta, cu mulţumită strigăm Ţie: toate le-ai umplut de bucurie, Mântuitorul nostru, care ai venit să mântuieşti lumea. Amin!

     ASTĂZI: Vreme uşor instabilă, cu nori risipiţi. Temperatura în timpul zilei va urca până la maximum +25 de grade Celsius. În cursul nopţii, temperatura va scădea până la minim 12 grade Celsius.
     MÂINE: Vremea se menţine în cote de instabilitate. Posibil ploaie. Temperatura maximă - +25 de grade Celsius.

Simpozion:
      În aceste zile la Universitatea "1 Decembrie 1918" din Alba Iulia are loc simpozionul cu tema "Unirea religioasă a românilor ardeleni", organizat în colaborare cu fundaţia "Pro Oriente" din Viena. Simpozionul reprezintă a doua întâlnire a specialiştilor în domeniu, în cadrul unui amplu program de cercetare a e­vo­lu­ţi­i­lor confesiunilor în Tran­sil­va­nia şi a influenţelor lor asupra devenirii acestei regiuni a României. Prima reuniune a avut loc la Viena în urmă cu peste un an şi jumătate. Debutul întâlnirii de acum a fost marcat de vernisajul expoziţiei "Etnie şi confesiune în Tran­sil­va­ni­a la începuturile modernităţii", găzduită de Muzeul Naţional al Unirii. Lucrările simpozionului, ca­re se desfăşoară în Aula Mag­na a universităţii albaiuliene, re­u­nesc profesori şi preoţi re­pre­zen­tând toate cultele de pe teritoriul Transilvaniei: Biserica Ortodoxă Ro­mâ­nă, Biserica Greco-Ca­to­li­că, Biserica Romano-Catolică, Bi­se­ri­ca Reformată, Biserica U­ni­ta­ri­a­nă, Biserica Evanghelică. A­lă­turi de participanţi din România - Alba Iulia, Sibiu, Blaj, Mediaş, Oradea, Cluj Napoca, Petreşti, Arad - la simpozion sunt prezenţi participanţi din Viena, Graz şi Geneva.

•"La nimeni, în Israel, n-am găsit atâta credinţă" (Matei, 8, 10)
      Evanghelia Duminicii a IV-a după Rusalii vorbeşte despre un sutaş, o autoritate din armata romană ce avea sub ascultare o sută de soldaţi, care a venit la Mântuitorul pentru a-i cere să-i vindece sluga. Este un gest deosebit acesta. Noi, astăzi, ne închipuim că relaţiile dintre stăpân şi supuşi în orânduirile sociale care au anticipat-o pe-a noastră în istorie au fost întotdeauna inumane sau conflictuale. Evanghelia de duminică ne sugerează că nu este aşa. Acest stăpân era animat de dorinţa binecuvântată de a-şi vedea sluga sănătoasă. Aceasta dovedeşte că acest sutaş avea un suflet extrem de nobil. Deşi el era exponent al stăpânirii romane în teritoriul iudeu, atitudinea lui faţă de iudei nu era deloc duşmănoasă, nici arogantă, specifică învingătorului, ci plină de omenie şi de compasiune pentru cei în suferinţă.
     Precum acest sutaş constituie o uluitoare vocaţie creştină în păgânism, tot aşa există milioane de vocaţii păgâne în creştinism, adică oameni care se numesc "creştini" dar care profesează şi practică păgânismul în mod cotidian. Evanghelia de mâine ne avertizează că fiecare din noi am putea fi unul dintre aceştia, adică oameni care acceptă doar teoretic creştinismul şi ortodoxia, dar care practică cu consecvenţă păgânismul şi indiferenţa faţă de Dumnezeu. Gândul acesta trebuie să ne impună o analiză riguroasă a propriilor fapte.
     "Nu sunt vrednic să intri sub acoperământul casei mele" - declara sutaşul. În lumea de azi întâlnim cu mare dificultate starea de spirit a sutaşului din acele vremuri. Aceste minunate cuvinte au fost generate de o stare de spirit de o încărcătură duhovnicească deosebită, o stare de tensiune interioară extraordinară. Sutaşul, în ciuda autorităţii pe care o deţinea în armata romană, îşi cunoştea în profunzime nevrednicia în plan spiritual. El avea simţul realităţii. El ştia că toate cele lumeşti pălesc în faţa splendorii celor cereşti. El vedea în Iisus Hristos omul ce vorbeşte în numele lui Dumnezeu.
     Cutremurătoare este expresia folosită de Mântuitorul pentru a reflecta cele întâmplate: "Adevărat vă grăiesc vouă: nici în Israel n-am găsit atâta credinţă". Prin credinţă înţelegem clar în acest context acea stare sfioasă plină de reverenţă şi de infinit respect şi preţuire pentru Dumnezeu şi lucrările Lui în lume. Credinţa este deci o stare de cutremur a spiritului, o stare existenţială, iar nu doar o adeziune intelectuală la nişte adevăruri descoperite de Dumnezeu şi proclamate de Biserică în lume. Pe Dumnezeu îl cunoaştem deci nu doar cu mintea, ci şi cu inima. Vestitul filosof Pascal spunea atât de frumos că pe Dumnezeu îl putem cunoaşte mai repede cu ajutorul inimii decât cu al raţiunii: "Inima are raţiunile ei pe care raţiunea noastră nu le cunoaşte. Ştim asta din mii şi mii de lucruri. Inima îl simte pe Dumnezeu şi nu raţiunea. Aceasta este credinţa desăvârşită: "Dumnezeu cunoscut cu inima".
     Văzând această credinţă profundă a sutaşului, Mântuitorul spune: "Adevărat grăiesc vouă: la nimeni, în Israel, n-am găsit atâta credinţă. Şi zic vouă că mulţi de la Răsărit şi de la Apus vor veni şi vor sta la masă cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov în împărăţia cerurilor. Iar fiii împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor".
     Dumnezeu aşteaptă deci de la oamenii de azi o credinţă dinamică, un elan sfânt în împlinirea voinţei Lui de pace şi armonie pe pământ, un entuziasm irezistibil în proclamarea voinţei Sale pe pământ. Să mergem la întâlnirea duminicală cu Hristos plini de speranţa împlinirii dorinţelor noastre şi vom auzi: "Fie ţie după cum ai crezut!"