Cresc periodic preţurile produselor petroliere? Cresc tarifele la energie electrică şi termică sau preţurile tuturor produselor? Nu puteţi să le mai faceţi faţă? Într-un cuvânt creşterea economică cu care se laudă guvernul nu se vede deloc în coşul dumneavoastră zilnic? V-aţi săturat să-i auziţi pe cei responsabili - de la guvern până la directorii societăţilor naţionale - explicând doct că acesta este preţul aderării şi alinierii la cerinţele Uniunii Europene? Ei bine şi ambasadorul Uniunii Europene în România - Jonathan Scheele s-a săturat! "Există pericolul ca aderarea la Uniunea Europeană să fie o scuză pentru orice", a mustrat el recent autorităţile de la Bucureşti. "E important ca oamenii din România să înţeleagă de ce se fac schimbări, câte din aceste schimbări interne se datorează Bruxellesului şi câte erau necesare pentru modernizarea României."
     Sigur că reformele sunt dureroase, dar guvernanţii trebuie să-şi asume, chiar şi în an preelectoral, responsabilitatea care le revine pentru durerile provocate, nu doar să caute alţi ţapi ispăşitori. Cei mai convenabili sunt "moştenirea guvernării anterioare" şi "cerinţele aderării la Uniunea Europeană". Poate că ar fi necesară o mai bună informare a cetăţenilor asupra schimbărilor cerute de Uniunea Europeană, pentru a putea vedea clar că bunăstarea aşteptată de la aderare nu este posibilă fără respectarea anumitor reguli. Printre acestea reformele din justiţie, administraţie şi economie sunt cele mai importante. Şi în acest fel cetăţenii vor putea discerne singuri care dintre schimbările dureroase sunt datorate cerinţelor UE şi care bâlbâielilor guvernamentale. Iar una dintre acestea este problema corupţiei, pentru reducerea căreia s-a discutat, s-au emis legi, dar efectele bune se lasă aşteptate. În schimb, nivelul ridicat al corupţiei din România alungă investitorii care caută un cadru legislativ şi administrativ funcţional şi stabil astfel încât să-şi poată derula proiectele.
     Că reformele reale în România stagnează o arată şi recentele discuţii avute de comisarul european Gunter Verheugen cu autorităţile de la Sofia unde, conform presei bulgare, s-a lăsat să se înţeleagă că deşi România şi Bulgaria au primit de la Uniunea Europeană acelaşi sprijin şi aceleaşi semnale, atât anul trecut la Copenhaga, cât şi la recenta reuniune de la Salonic, Comisia Europeană admite separarea celor două ţări în negocierile de aderare. Pentru că Sofia a făcut reforme mai profunde decât Bucureştiul. Un argument este faptul că deja Bulgaria a primit statutul de economie de piaţă funcţională, statut care a fost refuzat României anul trecut. Sigur că nu este un capăt de ţară, în condiţiile în care ne propunem să încheiem negocierea tuturor capitolelor în anul 2004 şi până atunci să atingem parametri necesari obţinerii acestui statut, dar pentru aceasta trebuie hotărâre şi multă muncă, nu doar căutarea de scuze sau vinovaţi pentru întârziere. Trebuie de asemenea "uitat" interesul politicianist în beneficiul interesului cetăţeanului. E foarte greu ţinând cont că alegerile generale bat la uşă, dar nu este imposibil. Şi, cine ştie, câştigul la urne va fi mai mare.