Pentru cine înţelege realitatea românească este clar că "viaţa" naţiunii se desfăşoară... "la umbră". Adică cele mai importante decizii se iau cu uşile închise, fără ca poporul să ştie ceva, acesta resimţind doar efectele deciziilor respective. Şi nu toate sunt benefice! (Vezi deciziile şi procedurile care au generat criza din sănătate, cea din economie, cea din Justiţie etc.) Unele sunt evident măsuri de protejare a clientelei politice, a marilor corupţi, adică măsuri de "conservare" a sacului cu voturi şi a fondurilor de partid. Şi, pentru că vorbim despre fondurile de partid, aflaţi că trăim într-o ţară în care banii publici (strânşi de la mine şi de la dumneavoastră, contribuabilii), sunt folosiţi în scop politic, adică în scopul consolidării imaginii partidului de guvernământ, în scopul promovării liderilor PSD (economic şi electoral), într-un cuvânt în scopul derulării celei mai deşănţate campanii social democrate. Însuşi ministrul de Finanţe, Mihai Tănăsescu, declară că "... bugetul este un INSTRUMENT POLITIC, la îndemâna partidului aflat la putere"? Şi să nu uităm că atunci când vorbim despre buget, vorbim inclusiv despre fondurile primite de la Comunitatea Europeană şi din alte surse externe. Bravos, dom' ministru! Aşadar, cu banii Europei, ai SUA, ai străinilor, ai contribuabililor români etc., PSD-ul face ce vrea el.
     Dar, mă rog, astea sunt faptele şi declaraţiile "la vedere". Închipuiţi-vă aşadar ce se întâmplă "la umbră". Închipuiţi-vă ce pondere au măsurile, deciziile şi alte fapte politice, despre care biet poporul nu află decât atunci când le simte efectele, pe pielea lui. Pentru că trăim, parcă, pe un aisberg, din care trei sferturi ne rămâne permanent necunoscut. Ne rămâne, de pildă, mereu necunoscută activitatea serviciilor de informaţii (despre care am mai scris recent). E normal ca această activitate să ne rămână necunoscută nouă. Anormal, după cum spuneam şi altă dată, este faptul că nici ele, între ele, nu ştiu ce fac, pentru că nu colaborează. În urmă cu câteva săptămâni, la Parlament a fost depus un proiect de lege prin care SRI şi SIE puteau să preia în subordine toate celelalte servicii de informaţii (vreo 12, din câte ştim noi, care funcţionează separat, întâlnindu-se doar la nivelul CSAT, când e cazul), ceea ce ar fi însemnat conferirea unei coerenţe, a unei logici unitare în munca de informaţii, a acoperirii întregii problematici, a exercitării unui control în interiorul sferelor de atribuţii ale serviciilor (în care se poate insinua corupţia, ca peste tot). Rezultatul ar fi fost o "centralizare informaţională şi o descentralizare decizională", despre care noi am mai scris cu câţiva ani în urmă, ca raţiune a muncii în serviciile de informaţii. Ei bine, despre proiectul respectiv nu s-a mai aflat nimic. Probabil s-a pus în mişcare marea corupţie, cea de la nivelul Legislativului, căreia îi plac situaţiile confuze, "pescuitul în ape tulburi", adică activitatea în zona scufundată a aisbergului românesc.
     Prin comparaţie, în SUA lucrurile sunt clare. Acolo există NSA (National Security Agency), care are acces în toate bazele de date ale celorlalte servicii (CIA, FBI, ale Poliţiei, ale Armatei etc.). Aceasta controlează totul, coordonează totul, este perfect apolitică, eradicând corupţia oriunde s-ar insinua ea (chiar la nivelul Congresului sau al aparatului prezidenţial). Astfel, nimic nu rămâne "în umbră", fiindcă cele mai "mărunte" activităţi subterane pot avea atingere la... securitatea naţională. Astfel de "mărunte" activităţi româneşti nu fac obiectul colaborării dintre serviciile noastre, nici al activităţii CSAT, deşi dau lovituri stabilităţii (şi securităţii) naţionale: fonduri publice dirijate politic, credite acordate preferenţial, ruinarea economiei naţionale (vezi agro-zootehnia) în avantajul economiilor vecinilor noştri etc. Ne aflăm, aşadar, pe un aisberg care se ruinează permanent. În zona vizibilă...