Ne-am obişnuit deja cu discursul politic duplicitar al vecinilor noştri maghiari, aşa cum ne-am obişnuit cu pretenţiile exagerate (ca să ne exprimăm elegant) ale radicalilor UDMR. Nu putem totuşi să nu reacţionăm de fiecare dată când vedem că una ne spun la Bucureşti şi cu totul altceva la Budapesta şi Bruxelles. De fiecare dată când politicienii maghiari ne-au asigurat de bunele lor intenţii, am sperat că în sfârşit au înţeles că nu este în folosul nimănui aţâţarea resentimentelor strânse în sute de ani de condiţionare istorică. Este greu să treci peste astfel de sentimente, dar ca politician eşti obligat să o faci. Se pare însă că frustrarea Trianonului este mult prea mare. Iar dacă acceptând principiile unei Europe Unite, care stipulează că graniţele nu vor putea fi modificate, vecinii noştri s-au gândit că şicanarea permanentă a românilor le va crea o poziţie privilegiată în Uniunea Europeană, unde oricum se vor integra înaintea noastră.
     A fost Legea statutului maghiarilor din afara graniţelor, o lege pe care ţările vecine, în special Slovacia şi România, au contestat-o, au vrut-o modificată. Comisia de la Veneţia le-a dat câştig de cauză contestatarilor, iar negocierile ulterioare între guvernele celor trei ţări au eliminat tensiunea creată. De câteva zile însă starea de tensiune a fost escaladată din nou prin declaraţiile ministrului ungar al integrării europene Endre Juhasz, care cerea nici mai mult, nici mai puţin decât implicarea Ungariei în negocierile de aderare a României la UE. La vremea respectivă ministrul român al afacerilor externe Mircea Geoană şi-a exprimat speranţa că aceste declaraţii au fost făcute în nume personal şi nu reprezintă poziţia guvernului de la Budapesta, cu atât mai mult cu cât, aflat în vizită la Bucureşti, omologul său maghiar Laszlo Kovacs nu suflase o vorbuliţă în acest sens. Eroare! Ajuns la Budapesta, el i-a adresat comisarului european pentru extindere, Gunter Verheugen, exact aceeaşi solicitare. Potrivit agenţiei MTI, acesta ar fi salutat iniţiativa apreciind că este important ca o ţară vecină să aibă rol în desfăşurarea negocierilor de aderare. Numai că Biroul de presă al Comisiei Europene îl contrazice într-un comunicat care arată clar că: "Negocierile de aderare ale României la Uniunea Europeană au loc între actualele state membre şi autorităţile române şi, întrucât Ungaria nu este încă membră a UE, ea nu poate lua parte la aceste negocieri în prezent." Aceasta este şi poziţia MAE român care a reamintit că nu este vorba de două valuri de extindere ale UE, ci de acelaşi val, dar cu două etape. Deci tratamentul în negocieri trebuie să fie egal pentru toate cele 12 state. România a încheiat până acum 19 din cele 31 de capitole de negociere, iar conform celor convenite la summitul de la Copenhaga, asupra a ceea ce s-a discutat nu se mai revine. În faţa fermei respingeri de către autorităţile române a pretenţiilor Ungariei, purtătorul de cuvânt al MAE ungar a precizat că cererea ţării sale "se bazează pe bune intenţii. Ungaria rămâne un adept înfocat al extinderii UE şi nu are nici o intenţie să încetinească aderarea României la comunitatea europeană." Deşi anterior Endre Juhasz condiţionase ratificarea de către Parlamentul maghiar a aderării României de participarea Ungariei la negocieri. Ca o dovadă a prieteniei ungaro-române şi de bune intenţii desigur! Şi ştim că drumul spre iad este pavat cu bune intenţii!