Ca la noi la nimeni, spune un vechi proverb românesc. Ce ne mai trebuie nouă piedici şi frâne în calea unei dezvoltări economice aşteptate de 13 ani cu sufletul de o ţară întreagă, când, la noi acasă ne dăm cu stângu' n dreptu' ori de câte ori nişte minţi rupte de realitate promovează tot soiul de ghiduşii legislative. Prin instabilitatea din domeniul macroeconomic am reuşit să alungăm investitorii, să fim catalogaţi o ţară de risc, iar marile companii să se oprească la graniţa noastră vestică, în Ungaria. Din păcate, o mare vină pentru această stare de fapt revine statului, cel mai slab şi mai pervers administrator al economiei. De la revoluţie încoace, statul a fost cea mai bună vacă de muls pentru cei care au adunat averi fabuloase peste noapte, devenind miliardari de carton. Privatizarea întârziată a născut monştri şi mastodonţi economici depăşiţi din punct de vedere tehnologic, fabrici falimentare, monopoluri greu de spart şi arierate de miliarde de dolari. O notă de plată pe care nici un guvern nu o va putea achita vreodată. Cu toate acestea, mai sunt şi firme care încearcă să răzbată prin acest păienjeniş. Un astel de caz este cel al S.C. Cugir S.A., care a cunoscut în ultima perioadă un trend economic ascendent. Numai în acest an, UM Cugir a încheiat contracte la export în valoare de 21 milioane de dolari, o sumă frumuşică pentru orice firmă de stat. Toate bune şi frumoase, numai că prin interpretarea eronată şi retroactivă a unei legi, nr. 232/2003, care modifică şi completează Legea TVA, emisă de Ministerul Finanţelor, uzina cugireană se vede obligată să-şi închidă porţile, iar cei 5.700 de salariaţi sunt aruncaţi pur şi simplu în stradă. Mai pe înţelesul tuturor, prin aplicarea noii legi, Ministerul Finanţelor va limita definitiv posibiltăţile de recuperare a contravalorii TVA, fiind impusă compensarea cu obligaţiile datorate la componentele bugetare. În această situaţie, uzina din Cugir are toate şansele să se decapitalizeze în scurt timp, ca să nu mai vorbim de explozia problemelor sociale. Zeloşi cum îi ştim, atunci când este vorba de a băga mâna în buzunarele agenţilor economici, vlăguiţi şi aşa de impozite şi taxe, finanţiştii au interpretat eronat legea în cazul Cugir şi dintr-un condei au reţinut... suma de 18 miliarde de lei din TVA pentru compensarea cu datoriile la asigurările sociale. Deşi legea a apărut în Monitorul Oficial în 30 mai, MF a reţinut respectiva sumă de bani la nivelul lunii respective, când UM Cugir nu a înregistrat obligaţii la bugetul de stat. Nu numai că legea a fost aplicată retroactiv, dar a dat şi o lovitură grea celor de la Cugir, ajunşi în situaţia de nu mai putea derula şi onora contractele la export. Nimeni nu ascunde datoriile vechi de circa 400 de miliarde de lei, însă actuala conducere spune că şi-a plătit lunar obligaţiile la bugetul de stat. Şi atunci ce e de făcut? Răspunsul poate veni de la prietenii noştri francezi, care sunt mai capitalişti decât noi, dar şi mai înţelepţi în ale economiei. În aceste zile, se vorbeşte foarte mult pe marginea disputei dintre autorităţile franceze şi Comisia Europeană asupra dosarului Alstom, unul din liderii furnizori pentru infrastructura europeană. Confruntată cu mari datorii, Alstom este aproape în faliment. Cu toate acestea, statul francez nu-şi lasă "copilul" de izbelişte şi a anunţat că va efectua o infuzie de 300 de milioane de Euro, în capitalul Alstom, altfel spus va prelua 31,5 la sută din acţiunile unui gigant falimentar, dar care poate fi o bună afacere. La fel s-a întâmplat şi în cazul France Telecom, care a beneficiat de 9 miliarde de Euro din partea statului, iar acum investiţia s-a dovedit a fi un mare succes financiar. Alte cazuri similare sunt BULL şi EDF, afaceri grele în care statul a intervenit, iar companiile nu numai că au fost salvate de la faliment, dar au şi reînviat spectaculos. Aşadar, în lumea bună nu-ţi taie nimeni capul pentru că treci prin momente grele, dimpotrivă, statul îţi întinde o mână de ajutor. La noi, dacă faci ceva, te zbaţi şi te chinui să revigorezi o firmă grea, statul începe să-ţi dea la geoale. C-aşa-i românu'...