Cronica neagră a unui "război sfânt"
•Pentru a face pace, primarul forţează limita legii *Preotul-"rocker" şi preotul... lacom *"In­to­le­ran­ţa mai gravă decât SIDA", iar orgoliile mai mari decât credinţa *Ultima soluţie, greva foamei! *Pacea "mielului pătat".
      Despre conflictul interconfesional de la Mihalţ (între ortodocşi şi greco-catolici), am mai scris şi cu alte prilejuri, dar abia duminică (24 august a.c.) când ne-am deplasat în zonă, ne-am lămurit asupra dimensiunilor sale. Pentru a vă edifica şi dumneavoastră, este necesar să facem un fel de "cronică" (neagră, din nefericire), a acestui "război sfânt", care a împărţit comunitatea din Mihalţ în două tabere. Oameni care au convieţuit ani de zile împreună, au copilărit împreună, au "feciorit" împreună, au muncit împreună, sunt astăzi organizaţi parcă în două "armate" şi stau gata să se ia unii pe alţii de gât, pentru terenuri, pentru bani, pentru imobile şi lăcaşe de cult. Toate acestea sub flamura iubirii creştine, cea fără de limite... Aşadar, cu ani de zile în urmă, greco-catolicii din comuna Mihalţ s-au considerat îndreptăţiţi să solicite retrocedarea bisericii şi a casei parohiale din localitate (construită de ei, e drept, într-o altă conjunctură istorică şi politică). De-a lungul timpului, starea de fapt a suportat modificări succesive (intern şi internaţional), iar ortodocşii sunt azi, fără nici o îndoială, mult mai numeroşi decât fraţii lor uniţi cu Roma (fapt relevat şi de rezultatele ultimului recensământ). Prin urmare, greco-catolicii nu au avut succes de cauză, nici chiar după ce au uzat de toate căile de atac în Justiţie. Proprietarii tabulari ai bisericii şi ai casei parohiale, au rămas ortodocşii păstoriţi de preotul paroh Petru Decean. Nemulţumirea greco-catolicilor şi-a schimbat atunci forma de exprimare (după insuccesul în instanţă), şi aceştia au trecut la proteste de stradă, demersuri la Bucureşti şi sesizări către diferite ambasade şi organisme internaţionale. (Sub păstorirea parohului greco-catolic Petru Stânea.) Încleştarea publică a celor două confesiuni a durat până anul acesta, în data de 7 iunie, când a fost încheiat un protocol între reprezentanţii bisericilor-surori creştine (!), având ca mediatori Prefectura şi Consiliul Judeţean Alba, precum şi pe dl. Răzvan Teodorescu, ministrul Culturii şi Cultelor. Prin protocolul respectiv se stabilea ca ortodocşii să rămână cu biserica şi să primească banii necesari (1,5 miliarde de lei) pentru construirea unei noi case parohiale, iar greco-catolicii să rămână cu casa parohială (plus o suprafaţă de 47 de ari din terenul aferent acesteia) şi să primească bani de la Minister (6,2 miliarde de lei) pentru construirea unui nou lăcaş de cult.
     Se părea că lucrurile vor intra, în sfârşit, în starea de normalitate cuvenită într-o comunitate creştină, dar n-a fost să fie aşa. Imediat după semnarea protocolului, greco-catolicii au constatat că atunci când vor primi banii de la Guvern nu vor putea construi biserica pe terenul aferent casei parohiale (unde au devenit propretari tabulari), din pricina calităţii solului (în pantă, cu pânza freatică foarte aproape de suprafaţă). Atunci au început negocierile cu diverşi cetăţeni din comună, pentru achiziţionarea unui teren adecvat. Mai întâi au discutat cu proprietarul unui imobil situat vizavi de biserica ortodoxă, dar locul era prea îngust şi, în fiecare duminică, cele două confesiuni ar fi dat nas în nas prezentându-se la slujbă, alimentându-se într-un fel ideea unei concurenţe contraproductive. Apoi au identificat un alt teren, proprietate a cetăţeanului Ioan Dreghici. Forţaţi de împrejurări, greco-catolicii au încheiat în data de 16 august un fel de "pre-contract" (nelegalizat, deci fără caracter oficial), în prezenţa unor martori. Prin acesta, Ioan Dreghici se obliga (cel puţin moral) să vândă terenul "cu tot ce se află pe el", la valoarea de 550 de milioane de lei, termenul limită de achitare a sumei fiind stabilită pentru data de 1 octombrie 2003. Bineînţeles, în ciuda înţelegerii, proprietarul şi-a dorit obţinerea unei sume mai mari din vânzarea terenului (el afirmă acum că, în permanenţă, a cerut preotului greco-catolic suma de 650 de milioane de lei... fapt infirmat de însăşi semnătura sa pe aşa-zisul "pre-contract"). În data de 20 august greco-catolicii au primit o primă tranşă din suma alocată de la Guvern (500 de milioane de lei) şi au vrut să încheie contractul de vânzare-cumpărare.
     Dar, stupoare, terenul fusese deja vândut... ortodocşilor (cu 700 de milioane de lei), care s-au şi grăbit să autentifice tranzacţia la notariat, devenind proprietarii cu acte în regulă ai terenului mult râvnit de greco-catolici. Cu alte cuvinte, ortodocşii le-au luat de sub nas terenul greco-catolicilor, în ciuda înţelegerii acestora cu proprietarul! Ba chiar şi în ciuda faptului că greco-catolicii obţinuseră deja autorizaţia de construcţie pe terenul respectiv. Pentru că, trebuie să ştiţi, primarul Toma Cârnaţ a forţat limita legii şi a acordat autorizaţia respectivă chiar înainte ca greco-catolicii să devină proprietarii legali ai terenului!
     Din discuţiile pe care le-am purtat cu primarul reiese că s-a luat această măsură tocmai pentru a ajunge odată la o soluţie paşnică, pentru a se aplana conflictul. "Dacă eram în locul conducătorilor celor două confesiuni, a afirmat Toma Cârnaţ, în glumă, îi mutam pe cei doi preoţi care alimentează acest conflict pe două vârfuri de munte, ca să nu se mai poată întâlni, şi aduceam nişte preoţi străini de comunitate, care să facă pace..." Tot dânsul ne-a declarat că, pentru construirea casei parohiale, preotul ortodox Petru Decean avea de unde să aleagă terenuri şi imobile în localitate, chiar mai ieftine şi mai bine amplasate decât cel dorit de "uniţi". Unul era chiar în vecinătatea locuinţei sale personale din Mihalţ, (gard în gard!), proprietate a unui medic veterinar din Teiuş, care şi-a exprimat intenţia de a-l vinde. Ei bine, nu! Părintelui Decean, om alb la tâmple, nu i-a trebuit altă "jucărie" decât cea râvnită de mai tânărul său frate, Petru Stânea. (Nu mai adăugăm la aceasta faptul că, având propria sa casă în Mihalţ, preotul Decean nu a locuit niciodată în casa parohială pe care a cedat-o greco-catolicilor, nici faptul că ortodocşii şi-au păstrat în vecinătatea acesteia cam 1 ha. de teren, pe care este... cultivat cucuruz!) Motivul pentru care ortodocşii au dorit tocmai terenul pe care doreau să construiască fraţii lor "uniţi" ni l-a dezvăluit tânărul cantor al părintelui Decean (pe nume Decean): "Pentru că aşa am vrut noi...!" Preotul ortodox a adăugat la acest "argument" faptul că cealaltă confesiune renunţase la teren (declaraţie contrazisă de preotul Stânea), că s-a procedat ca la orice tranzacţie de vânzare-cumpărare pe o piaţă liberă şi că el se simte curat, nemaiavând nimic de împărţit cu "uniţii". "Dacă le trebuie neapărat terenul ăla, li-l vând la preţul cu care l-am cumpărat...", a declarat preotul Decean. (Cinică declaraţie, în condiţiile în care greco-catolicii nu au la dispoziţie decât o primă tranşă de 500 de milioane de lei.) Declaraţiile de mai sus au fost pigmentate cu cele mai urâte epitete din partea tânărului cantor Decean, care l-a făcut pe preotul greco-catolic "rocker", "satanist", "nebun" etc. (Asta în condiţiile în care preotul Stânea nu a spus nici un cuvânt urât la adresa ortodocşilor, chiar dacă are şi el printre enoriaşi destui încrâncenaţi.) De asemenea, credincioşii "uniţi" au fost categorisiţi drept "băşinoşi bătrâni" şi "iude". Despre lăcomia proprie şi despre atitudinea lor duşmănoasă, nici nu au mai avut nevoie ortodocşii să spună ceva...
     Am plecat de la Mihalţ cu un gust amar (adus şi de scoaterea fotoreporterului nostru din biserica ortodoxă, pe motiv că nu a cerut aprobarea preotului să facă fotografii şi nu s-a legitimat). Am plecat gândindu-mă la mai multe lucruri. De pildă, la spotul acela TV având drept concluzie "intoleranţa e mai gravă decât SIDA", la faptul că greco-catolicii sunt decişi, în condiţiile actuale, să protesteze prin greva foamei (iar dacă vreunul dintre acei "băşinoşi bătrâni" îşi va da tocmai atunci obştescul sfârşit, cineva va rămâne vinovat în faţa lui Dumnezeu!) şi la un alt spot TV, acela definind "medierea-calea de soluţionare a oricărui conflict", în care un miel "pătat" face pace între două turme (una albă, una neagră) şi între doi ciobani (unul alb, unul negru).
     Pentru că, după cum se vede, păstorii din Mihalţ nu se pot aduna sub semnul Mielului imaculat, al Celui pentru care nu există decât o singură turmă, indiferent de culoarea oilor...