La sfârşitul săptămânii trecute, premierul Adrian Năstase identifica o soluţie rezonabilă pentru miniştrii implicaţi în diferite scandaluri (precum şi pentru secretarii şi subsecretarii de stat), pentru a nu târî după ei în noroi şi imaginea partidului: demisia de onoare. Cazurile menţionate au fost, după cum era de aşteptat, Puwak, Beuran şi Mihăilescu, dar trimiterea la "demisia de onoare" a fost o ameninţare străvezie la adresa celor din Executiv ce se ştiu cu musca pe căciulă. Aşadar, o fi posibil să asistăm la "etalarea" onoarei d-lui Ioan Rus, ministrul Administraţiei şi Internelor, în urma eventualei amplificări a scandalului declanşat de Mugur Ciuvică? (Acela în care ministrul Rus este acuzat de nişte afaceri cu Statul al cărui reprezentant este, printr-o firmă la care este acţionar). Sau o fi posibil să o vedem pe d-na Rodica Stănoiu predând (din "onoare") frâiele Justiţiei în alte mâini? Vă reamintim că şi "scandalul Stănoiu" a fost declanşat tot de Mugur Ciuvică, de la Acţiunea Populară: "... este vorba despre o complicitate între Rodica Stănoiu, Mihai Tănăsescu şi Miron Mitrea (în afacerea privind repararea clădirii Palatului de Justiţie- n.red.); Rodica Stănoiu a semnat contractul cu "Bouygues", în calitate de beneficiar, Mihai Tănăsescu a acordat garanţia guvernamentală pentru creditul de 34 de milioane de euro (când, de fapt, licitaţia s-a câştigat pentru suma de 15.676.961 euro- n.red.), iar ministerul lui Mitrea a avizat studiul de fezabilitate în baza căruia s-a acordat garanţia din bani publici". Aşadar, dacă se confirmă cele de mai sus, (faptul că d-na ministru vrea musai să plătească o sumă de două ori mai mare decât valoarea lucrărilor, numai pentru că aceasta a fost garantată din banii publici), ar fi posibil să asistăm la un şir de "demisii de onoare"? Până la ce nivel? Pănă când primul ministru se va simţi şi el "lovit" de... un înalt sentiment al onoarei?
    În altă ordine de idei, dintre toţi cei enumeraţi mai sus, care ar trebui să "consimţă la onoarea" lor proprie, pe primul loc ar trebui să se situeze d-na Rodica Stănoiu. Pentru că Justiţia se află pe primul loc în "topul corupţiei", tocmai ea care ar trebui să fie primul instrument de luptă împotriva acestui flagel. Iată câteva argumente: un ministru de Justiţie, a cărui calitate politică precumpăneşte în faţa profesionalismului, nu va putea desprinde niciodată ministerul pe care-l conduce... de influenţele politice! Şi tocmai aceasta este "rădăcina" corupţiei din Justiţie: amestecul politicului! În acest context, poate aţi aflat că, la sfârşitul săptămânii trecute, sediul Bibliotecii Academiei Române a găzduit simpozionul "Justiţia română în perioada de tranziţie", eveniment organizat de Mişcarea Europeană- secţiunea română, Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române şi Fundaţia germană "Konrad Adenauer". În cadrul simpozionului, preşedintele Curţii Supreme de Justiţie, Paul Florea, a confirmat amestecul politicului în actul de justiţie şi a recunoscut că multe dintre aspectele negative sesizate de populaţie sunt adevărate, ele justificând neîncrederea cetăţenilor în puterea judecătorească. Dânsul a mai ţinut să atragă atenţia asupra faptului că guvernanţii ar trebui să ia mai în serios această putere şi a criticat faptul că magistraţii sunt menţinuţi într-un număr mult prea mic faţă de cele peste 2 milioane de procese existente. "Nu se poate vorbi de un act de justiţie de calitate, a afirmat preşedintele CSJ, câtă vreme un judecător este obligat să soluţioneze 80-100 de dosare pe zi. Curtea Supremă de Justiţie este decapitată. Suntem istoviţi de numărul impresionant de dosare..." Mai mult decât atât, Paul Florea şi-a cerut scuze pentru păcatele Justiţiei române din trecut. La acelaşi simpozion, academicianul Constantin Bălăceanu-Stolnici a afirmat că "Justiţia română se confruntă cu o rezistenţă extraordinară a unor mentalităţi învechite, care parazitează întregul ei proces. Justiţia, din păcate, nu şi-a făcut datoria faţă de societate; ea s-a aplecat (cel puţin în domeniul proprietăţii), în faţa politicului." Dar prestigiosul academician a subliniat şi faptul că judecătorii nu sunt independenţi "ei având o inamovibilitate doar pe hârtie" şi că "Justiţia română este terfelită pentru câţiva judecători".
    În concluzie, avem un ministru de Justiţie-om politic (d-na Rodica Stănoiu), asupra căruia planează nişte bănuieli de afaceri necurate cu bani publici. Avem, pe de altă parte, un minister care este departe de a funcţiona cum se cuvine. Cine ar trebui să-şi dea "demisia de onoare", după cum a sugerat primul ministru, în acest caz? Şi există un singur răspuns: doamna ministru, care şi-ar recunoaşte astfel incapacitatea de a determina eficientizarea Justiţiei şi apărarea instanţelor de orice amestec politic. Cu alte cuvinte, oricât "păcat" ar avea întregul aparat românesc de Justiţie (determinat doar de unii dintre justiţiari, nu de toţi), acesta nu poate demisiona (falimenta). În schimb, poate că demisia doamnei Stănoiu ar reda... "onoarea" Justiţiei româneşti şi a magistraţilor necorupţi şi necoruptibili. Ar reda onoarea acelor profesionişti care au rămas verticali în ciuda tuturor presiunilor, chiar dacă nu au avut "suport politic" (sau tocmai de-aia...).