Acum 10 ani mă aflam la Buzău, scriind pentru "Jurnalul", iar u­nul dintre articolele care mi-au dat mare bătaie de cap şi mi-au atras mulţi duşmani locali se intitula "Filiera buzoiană a paşa­poar­telor false" (arhiva e o dovadă). Prin acesta se dezvăluia faptul că un poliţist buzoian era binecunoscut în lumea interlopă că se ocupă cu aşa ceva, fiind contactat în acea perioadă de nişte indivizi cu aspect de "killeri" din Tulcea (unii care afirmaseră la o oră târzie, într-un loc rău famat, că au chiar şi arme ascunse pe undeva pe malul Dunării). Indivizii au fost arestaţi atunci de poliţiştii buzoieni, după o intervenţie ca în filme, dar amestecul unui ofiţer MI în "filiera paşapoartelor false" nu a fost dovedit... (Deh, acolo era feuda proas­păt "democratizată" a MI-ului condus de Postelnicul lui Ceauşescu, şi anumite relaţii tipice fostului sistem nu fuseseră dezasamblate). Şi iată că după 10 ani de la acea întâmplare, doi şefi ai serviciului de evidenţă informatizată a persoanei din Buzău sunt eliberaţi din funcţii tocmai pentru afaceri cu vize şi paşapoarte false! Ce tip de relaţii au existat, oare, până azi, între diferiţi infractori şi poliţiştii respectivi? Ce sume s-or fi vehiculat în subsidiarul "acordurilor"? Câte alte "încrengături", de pe la alte instituţii "justiţiare", or fi fost constituite acolo într-o structură ocultă ce s-ar putea numi "Direcţia pentru protecţia infractorului"? Şi câte "direcţii" de acest gen func­ţionează încă pe întreg teritoriul ţării noastre? Nu putem decât să bănuim deocamdată, odată cu constatarea plină de satisfacţie cetă­ţenească a faptului că, treptat, "Direcţia pentru protecţia in­fracto­ru­lui" se desfiinţează.
    Constatăm acest uriaş (să recunoaştem) pas înainte în com­baterea corupţiei şi a infracţionalităţii grave, odată cu nişte eve­nimente fără precedent consemnate de presă: un şef de la Poliţia rutieră din Ialomiţa şi un coleg de-al său sunt destituiţi, după ce au fost dovediţi că au violat două surori, pentru un permis de con­ducere. Important în acest caz este faptul că şeful lor, care a în­cercat să le acopere "năzbâtia nevinovată", are aceeaşi soartă ca şi cei doi infractori (în fond) din subordinea sa. Alt şef de poliţie rutieră, din Dolj, este destituit pentru că a încercat să-l "acopere" pe fiul unui judecător. Un avocat din Iaşi primeşte şpagă 500 de dolari, ca să "îmbuneze" judecătorul... ş.a.m.d. Iar la noi, la Alba, Raul Rus (Pricu) este în sfârşit condamnat, după ce ani de zile a fost "tabu" parcă, şi pentru Poliţie şi pentru Justiţie. Mai mult decât atât, chiar şi acum, graţie unor "omisiuni", este scos temporar basma curată, atât cât să aibă timp s-o şteargă din ţară, anunţat (probabil) de că­tre vreunul dintre prietenii săi sus-puşi, despre ce-l aşteaptă. Sun­tem curioşi dacă momentul de faţă va fi folosit de profesioniştii în combaterea corupţiei şi a crimei organizate pentru a "descâlci" pă­ienjenişul de relaţii, şantaje, instrumente (financiare sau violente) de presiune, care constituiau sistemul său de protecţie personală. Pen­tru că marele vinovat ce trebuie identificat şi pedepsit în cazul de faţă nu este Pricu, ci acela (sau aceia) care l-au acoperit ani de zile, componenţii locali ai "Direcţiei pentru protecţia infractorului"!
    Am observat, în cazurile dezvăluite din alte judeţe, că nu individul din lumea interlopă era "adus pe tapet" şi subliniat (beneficiarul de paşaport fals, violatorul "cu epoleţi", fiul judecătorului craiovean care sfida regulile de circulaţie, hoţul de interfoane care oferea 500 de dolari şpagă avocatului), ci individul plătit de statul român să-l prin­dă şi să-l pedepsească, dar care îl... proteja! În judeţul nostru e in­vers: "tartorul", "răul absolut", "marele infractor" este făcut Pricu (mai ales că el face acum plajă la Ibiza), iar cei ce l-au protejat până azi "nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase".

---