Cică merge un român la piaţă, ca să-şi cumpere un papagal. Ve­de unul frumos, şi se informează cât costă, iar vânzătorul îi răs­punde că... 5 milioane de lei. Nedumerit de mărimea preţului, cum­pă­rătorul întreabă: "Păi, de ce e aşa de scump?" "Pentru că vor­beşte limba engleză", zice vânzătorul. Atunci omul îşi îndreaptă atenţia spre alt papagal, care costa... 10 milioane de lei. "Păi, ăsta ce mai ştie să facă, de-i aşa de scump?" "Ăsta, răspunde vân­zătorul, vorbeşte englezeşte, şi mai ştie şi să scrie...". Atunci omul întreabă de un al treilea, care costa... 15 milioane de lei. De ce? Pentru că acela ştia să vorbească englezeşte, să scrie şi să cânte în limba franceză. Exasperat, omul întreabă de al patrulea papagal, care costa... 30 de milioane de lei! "Aoleu, şi ăsta ce mai ştie să facă pentru 30 de milioane de lei?", întreabă el. "Ăsta, răspunde vânzătorul, nu ştie să facă nimic, dar e şeful celorlalţi trei... !"
    Sigur, râdeţi, dar nu e de râs. Că asta-i realitatea în România, în momentul de faţă. În politică, aproape în toate partidele, cei care con­duc sunt oameni mai mult decât mediocri (pentru că provin din "vechea gardă"), iar "inferiorii" lor, oameni mai tineri, mai bine pre­gătiţi, nu răzbesc decât rar în zona puterii reale. (PSD este, poate, cel mai bun exemplu, mai ales cel local, cu toate aerele sale în­noitoare pe care şi le-a luat la ultima conferinţă judeţeană, când a promovat oameni tineri în structurile de conducere. Este un e­xemplu, din pricina fuzionării sale cu străvechiul şi anacronicul PSM (partidul de factură neo-comunistă, păstorit de Ilie Verdeţ, fost înalt demnitar de pe vremea lui Ceauşescu, care şi-a dorit şi el niş­te locuri în conducere, ocupând locurile respective cu "bătrâni-tineri" şi "tineri-bătrâni"). Nici în administraţie nu stăm mai bine, din acest punct de vedere, că nici acolo oamenii tineri şi bine pregătiţi nu au loc, decât rar, de cele mai multe ori cu "pile, cunoştinţe şi relaţii" (în timp ce ăia competenţi, mai vechi sau mai noi, sunt "mâncaţi" de haita "descurcăreţilor" hârşiţi şi experimentaţi, evident cei cu "spate politic"). Deasupra tuturor, (că la noi economia, banul, e "tăticu'-tăticilor"), stau "dinozaurii" din mediul de afaceri. Adică ăia care, odată cu aşa-zisa cădere (de fapt reorientare) a sistemului co­munist, şi-au păstrat relaţiile şi, având deja averi frumuşele, au re­uşit să le umfle ca pe nişte buboaie dizgraţioase, umplând peisajul patriei de palate asemănătoare cu ale bulibaşilor şi regilor ţigani (beneficiind, bineînţeles, şi de protecţia forţei politice tot mereu la putere, aia tot de sorginte comunistă). Dar să nu disperăm, dragii mei "papagali" (care degeaba ştiţi să scrieţi şi să vorbiţi limbi stră­ine), căci la orizont s-a arătat "frigăruia" în care vor fi înfipţi "papa­galii-şefi", ăia care nu ştiu decât propriul interes şi care ne duc de râpă, cu ţară cu tot. Zic că s-a arătat "frigăruia" la orizont, fiindcă s-a declanşat "mischiada", sportul vânării de nulităţi îmbuibate. (Vezi cazul Mischie, preşedintele Consiliului Judeţean Gorj). E semn bun, fraţilor, şi poate că va începe reforma din interior a PSD, urmată de re­forma generală, a întregii societăţi româneşti, care se "dino­za­urizează", se "ţigănizează" şi se "subculturalizează", pe zi ce tre­ce. Şi, cu acest prilej, poate vom scăpa şi noi, în judeţul Alba, de "co­piatori" şi "oratori" cărora li se bâlbâie mintea...
    Bineînţeles, nu cred că vârsta este criteriul principal de apreciere a eficienţei unui "papagal-şef", şi nici măcar cunoaşterea la nivel minim a unei limbi străine. Dar cunoaşterea sfintei limbi române, vorbit şi scris (corect!), cred că-i esenţială. Iar acum, daţi-mi voie să mă opresc din scris, până nu vine "vânzătorul" meu să-mi spună: "Ciocu' mic!"