Deşi se vor cheltui energii nebănuite în tranşeele campaniei electorale, problema vitală, cardinală a României în anul în care ne aflăm este cea a încheierii aquis-ului comunitar. Şi cum vor apărea unele capitole extrem de dificil de soluţionat, se pare că guvernul şi puterea de la Bucureşti vor intra în degringoladă. Asta pentru că nu vrem să punem odată piciorul pe pedală şi să accelerăm negocierile cu UE. Este totuşi încurajator faptul că, în ultima vreme, state pre­cum Germania, Marea Britanie, Irlanda sau Italia şi-au reconfirmat sprijinul necondiţionat pe care sunt hotărâte să ni-l acorde pentru respectarea calendarului impus ţării noastre. Fireşte că acest lucru se va întâmpla dacă România îşi va respecta angajamentele asu­mate. Cu toate că ne aflăm în faţa unui efort fără precedent în istoria postdecembristă, există toate premisele ca negocierile cu repre­zentanţii UE să fie încheiate cu succes în acest an. Temerea opo­ziţiei că unii europarlamentari ne vor băga beţe în roate este puerilă. Degeaba au stârnit praful de pe tobă, antrenând în acest sens şi presa, aderarea României este mai aproape ca oricând.
    De remarcat este faptul că, începând din acest an, fondurile ne­rambursabile de preaderare primite de România se majorează treptat, urmând să ajungă la un miliard de euro în 2006. Este cât se poate de evident că nimeni n-ar investi atâţia bani dacă nu s-ar aştepta ca, la un moment dat, să obţină şi nişte rezultate. În acest context putem aprecia că semnalele aşa-zis critice au un rol con­structiv în evoluţia negocierilor. Primii paşi în această direcţie au fost deja făcuţi, remarcându-se rapiditatea cu care guvernul a înţeles că are nevoie de structuri noi pentru a face faţă unor cerinţe noi. Putem spune apoi că problema imaginii internaţionale a României a fost luată mult mai mult în serios, mărturie fiind prezenţa înalţilor oficiali români la reuniunile europene cu greutate. Una din cele mai semnificative manifestări este şi cea organizată la Şcoala de Studii Economice şi Politice din Londra de către un grup de studenţi români care învaţă la această prestigioasă universitate. Acolo se desfăşoară o săptămână românească sub titlul: "România bătând la porţile UE". Evenimentul beneficiază de sprijinul Ambasadei Ro­mâniei din Londra. În cadrul acestei manifestări sunt incluse semi­narii şi conferinţe pe teme economice şi politice, dar şi o seară de poezie şi vizionări de filme româneşti. O înaltă oficialitate a Par­tidului Liberal Democrat din Camera Lorzilor a fost de părere că este o iniţiativă excelentă. "România a fost într-un fel uitată, deoa­rece nu se află printre cele zece ţări care sunt primite în UE anul acesta. De aceea, este foarte important să vă menţineţi în atenţia tuturor. Cred că mai aveţi ceva drum de parcurs. Statele baltice au sur­prins pe toată lumea cât de repede au reuşit să implementeze aquis-ul comunitar. România ar trebui să ne surprindă în acelaşi fel".
    Să luăm aminte că de-a lungul timpului studenţimea românească aflată la studii în străinătate a reuşit să aducă numele României în atenţia întregii lumi, fie că e vorba de scriitori, pictori sau oameni de ştiinţă. Mulţi dintre aceştia continuă să facă şi astăzi un lobby puternic, chiar numai prin simpla lor prezenţă în cadrul unei instituţii de renume mondial. Generaţia de studenţi care reprezintă astăzi România peste hotare este atuul unei libertăţi mult mai mari de exprimare, iar conştientizarea forţei pe care o reprezintă este foarte importantă pentru viitorul întregii naţiuni române. De altfel, este pentru prima dată în ultimii ani când studenţimea din ţară sau de peste hotare participă efectiv la eforturile României de aderare la Uniunea Europeană. Oare ce să însemne aceasta? Că este un semn vizibil de intrare în normalitate, că tinerii mai ales sunt conştienţi că nu există o altă şansă, o altă cale, pentru un viitor mai bun, decât participarea lor la efortul de construire a unei imagini cât mai bune a României în lume.