Potrivit publicaţiei englezeşti "Sunday Telegraph", soprana ame­ricană Deborah Voight şi-a văzut anulat contractul cu Royal Opera din Londra din pricina greutăţii sale excesive, care nu i-ar fi permis să îmbrace rochia neagră rezervată de regizor personajului său. De asemenea, kilogramele în plus nu i-ar fi permis "magnificei soprane" să urce şi să coboare scări şi să se arunce pe scenă conform viziunii regizorale a lui Peter Katona. "Problema nu este numai înfăţişarea cuiva ci şi evoluţia acelei persoane pe scenă, evoluţie care trebuie să fie credibilă", a spus Katona, ca un veritabil exponent al culturii europene.
    În restructurarea - remaniere a Guvernului său, Adrian Năstase nu şi-a pus deloc problema siluetei, deşi integrarea în Uniunea Europeană a fost clamată drept obiectivul numărul unu al perso­najului colectiv supraponderal care este noul Cabinet. Nici credi­bilitatea nu pare să fie principala ţintă a reorganizării Guvernului - redevenit cel mai stufos din Europa - căci, de ar fi fost aşa, rocada a două personaje extrem de controversate ca Talpeş şi Stănoiu nu ar mai fi fost prezentată pe post de mare strategie menită să ne deschidă uşile UE care va înţelege probabil foarte greu motivul îmbogăţirii Guvernului în stilul Caritas: doi miniştri ai controlului, cinci miniştri responsabili cu integrarea europeană, câte doi pentru fiecare dintre ministerele economice şi cele care au legătură cu administraţia publică. Scena este atât de plină de fotolii încât ocupanţii acestora, dacă s-ar scula toţi deodată ca să alerge pe pistele gen Formula 1 ale UE, s-ar ciocni inevitabil şi ar ieşi în decor. Ce ne facem însă dacă ieşirea în decor nu este percepută ca o catastrofă de către organizatorii show-ului, atâta timp cât ea le ţine mintea ocupată spectatorilor de pe margine, adică electoratului ameţit de exerciţiile de imagine ale Cabinetului Năstase şi ale partidului său? Atare suspiciune este întărită de faptul că despre reorganizarea Guvernului se vorbeşte încă din ianuarie 2004 când, la "Marius Tucă Show", premierul Adrian Năstase a lansat tema pe piaţă, ea fiind măcinată de moara presei noastre până în ziua de astăzi şi poate încă o bună perioadă de acum încolo. Probabil nu întâmplător anunţul oficial privind restructurarea a fost făcut în ziua de 8 Martie, ca un fel de cadou pentru tot poporul tratat de strategii guvernării pesediste ca o femeie care trebuie sedusă cu orice preţ. Televiziunile au intrat şi ele în joc, aproape ca de Valentine's Day, prezentându-ne la concurenţă cosmetizarea Guvernului şi sărbă­torirea Zilei de 8 Martie, despre care am aflat că i se datorează lui Lenin. Întrebat de Radu Moraru cum este serbată ziua cu pricina în Anglia şi în alte ţări occidentale, Jonathan Scheele a spus că acolo partea de petrecere e mai redusă, prim-planul fiind ocupat de manifestări de protest la adresa violenţei împotriva femeii şi a încălcării drepturilor ei în diverse colţuri ale lumii. Poate că ar trebui să ne gândim şi noi la asta, mai ales că bătăile crunte aplicate reprezentantelor sexului frumos, indiferent de vârstă, constituie ingrediente indispensabile ale telejurnalelor din România. Cât des­pre drepturi, ce să mai vorbim atâta vreme cât nu avem încă un stat de drept.
    Dar, despre acest lucru ca şi despre alte particularităţi ale României se va vorbi astăzi, în Parlamentul European, care va analiza în şedinţă plenară raportul baronesei Emma Nicholson. Europarlamentarii vor mărunţi România timp de 38 de minute. Dacă PE va aduce, după cum speră dl. Mircea Geoană, "un element de echilibru" sau dimpotrivă va da un ultimatum Executivului obez de la Bucureşti, vom trăi şi vom vedea.