Întâmplător sau nu am aflat că ceea ce nu am reuşit noi, alba­iulienii - ridicarea Monumentului Unităţii Naţionale - vor reuşi arădenii şi nu oricum: în viitorul Parc al Reconcilierii româno-maghiare va fi reamplasat mult contestatul şi disputatul Monument al Libertăţii - operă a cunoscutului artist Zala Gzorgy - alături de Monumentul Revoluţiei de la 1848, care va fi realizat de cunoscutul sculptor Ioan Bolborea. Toate bune şi frumoase când părţile şi-au dat mâna, consfinţind desigur începutul unui nou pact de alianţă politică, pe banii Ministerului Culturii şi Cultelor, care va aloca 90 dintr-un total de aproape 200 de miliarde. Şi dacă te gândeşti că ce nu s-a vrut la noi - punerea în operă a machetei cunoscutului artist plastic Mihai Buculei din 1993 încoace - cei care s-au opus se ştiu - se va realiza pe meleagurile celor care înfiinţau la 1918 Consiliul Naţional Român Central, sub egida căruia şi a marilor personalităţi ale românilor - Iuliu Maniu, Ştefan Cicio Pop, Vasile Goldiş, Gheorghe Pop de Băseşti şi Ion I.C. Brătianu - s-a realizat Marea Unire.
    Şi pentru că oamenii politici şi nu numai de pe mioriticele me­leaguri ale Albei - bine consiliaţi - nu au vocaţia înălţimilor, preferând monumente futuriste ori fântâni cinetice care costă tot atât cât Monumentul Unităţii Naţionale, vom bate pasul pe loc cel puţin până la centenarul din 2018. Singurul lucru comun este faptul că mo­numentul "Horea, Cloşca şi Crişan" dezvelit în decembrie trecut la Alba Iulia şi cel care va fi dezvelit la Arad sunt, întâmplător oare, opera aceluiaşi artist şi finanţate de aceleaşi surse, pe sume deloc de neglijat. Comandă de autor desigur. Quod erat demonstrandum!
    Într-un an aniversar Avram Iancu - 180 de ani de la naştere - este bine că ne amintim de eroi, chiar dacă se aşteaptă, cel puţin la Alba, curgerea vremii şi fondurile ce nu mai vin, jucându-se bătuta pe loc.
    Avea dreptate Martin Luther când spunea că înţelepciunea nu stă numai în cărţi, ci ca Dumnezeu să trimită pe pământ "oamenii necesari", care să facă scrierile şi legile. Aşadar, deschideţi români ochii şi nu uitaţi de istoria care nu trebuie să mai facă paşi înapoi, gândiţi rememorând trecutul nostru glorios, plin de jertfe, la viitorul ţării, la cei care ne vor conduce mâine...

---

    Mâine, 11 martie 2004, ultimii 130 de angajaţi ai "Zlatmin"- Zlatna intră în perioada de preaviz (perioadă în care vor continua activitatea câte 4 ore pe zi), urmând ca din data de 1 aprilie (conform calen­darului din strategie) să înceteze activitatea definitiv. (Bineînţeles, disponibilizaţii îşi vor putea continua activitatea ulterior la închiderea minei, dacă vor fi "tentaţi", ceea ce e greu de crezut, având în vedere compensaţiile substanţiale pe care le vor primi.) Este vorba, dacă nu ne înşelăm, de prima exploatare minieră din judeţul Alba care se închide complet, gândindu-ne că s-a închis şi "Ampelum", uzina în care se prelucra minereul de cupru extras în Banat şi Transilvania. Să fie acesta un semn pentru închiderea minelor de cupru ce au mai rămas? De fapt "semnalul" a fost dat în luna martie 2003, când s-a închis mina Haneş, aparţinând de "Zlatmin". De atunci, la "Zlatmin" se mai "preparau" cenuşi de la "Ampelum", cu "rezervele" din haldele de la Haneş şi, desigur, raportate la producţia realizată, salariile erau cu mult sub ajutorul de şomaj. Prin urmare, cele 150 de milioane de lei (sume compensatorii oferite de Guvern), provenind de la contribuabilul român (votant de nădejde), plus salariul mediu pe economie timp de 2 ani e "mană cerească" pentru "autodis­ponibilizaţii" din martie 2004...
    Dar, cu toate "compensaţiile", situaţia mineritului românesc (şi a comunităţilor monoindustriale, în general) rămâne dramatică. De pildă situaţia Zlatnei, subiect asupra căruia vom reveni într-un viitor apropiat. Pe de-o parte se discută despre costurile prea mari ale tuturor disponibilizărilor, din întreaga industrie, iar pe de altă parte suma totală investită în atenuarea impactului social produs de restructurarea sectorului minier este insignifiantă în comparaţie cu cea pe care au investit-o alte ţări aflate în aceeaşi situaţie. (I.H.)

---

      Cu o frenezie demnă de o cauză mai bună, presa locală şi cea naţională au consemnat faptul că la Centrul de plasament din Obreja copiii suferă jigniri şi, poate, chiar urecheli (expresie delicată care ar putea defini nişte bătăi în toată regula). Imediat ce presa a "umflat" subiectul respectiv, prefectul judeţului nostru, dl. dr. ing. ec. Mugurel Liviu Sârbu a intrat şi el într-un fel de "frenezie de primăvară", dând dispoziţie să se facă în acest caz anchete amănunţite. Ba chiar mai mult decât atât, cică ar fi sesizat şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Copilului... În principiu, interesul domniei sale pentru copiii instituţionalizaţi este îndreptăţit şi lăudabil, dar în spatele acestuia noi bănuim doar un act pur electoral. Afirmăm acest lucru, deoarece în cursul lunii februarie, pe teritoriul judeţului nostru s-a petrecut un caz mult mai grav decât cel de la Obreja: moartea unei fetiţe de numai un an şi jumătate în reţeaua de asistenţi maternali pro­fesionişti (la Gârbova), reţea coordonată de Direcţia pentru protecţia copilului (DGPDC). Dar, pentru că nu a fost preluat şi umflat de oamenii de presă, cazul a fost trecut, treptat, sub tăcere (n-am auzit ca dl. prefect dr. ing, ec. Mugurel Liviu Sârbu să fi făcut vreun demers pentru elucidarea acestuia). Aceasta în ciuda faptului că în paginile cotidianului "Unirea" s-au făcut referiri pe larg cu privire la acest caz. Şi, repet, este vorba despre MOARTEA unui copil! Prin urmare, am susţinut atunci, şi susţinem în continuare, că cineva poartă răspunderea. Şi în primul rând Comisia pentru protecţia copilului Alba, condusă de d-na Mariana Hurbean pe principiile "europene" ale dezinstituţionalizării forţate. De asemenea, mai atrăgeam atenţia asupra faptului că în această comisie, care ia decizii cu privire la soarta COPIILOR, nu există nici un medic specialist în pediatrie (iar onor consilierii judeţeni nu au "observat" acest lucru atunci când au votat componenţa comisiei).
    Oare în acest caz nu trebuia să se dispună o anchetă amănunţită? Ştim că s-a dispus de către conducerea DGPDC efectuarea unei anchete interne, şi de către Direcţia de sănătate publică (DSP), de asemenea. Iată, însă, că a trecut o lună de zile, şi rezultatele celor două anchete nu au fost făcute publice. Adică asupra morţii acestui copil nefericit s-a aşternut tăcerea şi "concluzia" finală pare a fi... "Requiescat in pace"! De ce? Pe de-o parte pentru că, dacă aşa vrea UE, să dezinstituţionalizăm "cu toptanul", ne conformăm imediat (fără să ne gândim la consecinţe, oricât de tragice ar fi ele), iar pe de altă parte, dacă presa nu "umflă" prea tare subiectul, liderii noştri administrativi nu găsesc de cuviinţă să intervină şi să se intereseze, fiindcă nu li se face imagine decât dacă intervin în cazurile "intens mediatizate".
    În aceste condiţii, îl rugăm pe dl. dr. ing. ec. Liviu Mugurel Sârbu să ne comunice dacă ştie ceva despre cazul decesului micuţei Ana B., în vârstă de un an şi jumătate, petrecut în data de 4 februarie a.c., dacă s-a interesat vreun moment de această tragedie şi dacă dânsul cunoaşte rezultatele anchetelor DGPDC şi DSP? De asemenea, îl rugăm să ne informeze dacă în acest caz (mult mai grav decât cel de la Obreja), a sesizat Autoritatea Naţională pentru Protecţia Copilului? Dacă da, îl felicităm. Dacă nu, nu putem decât să ne exprimăm dezamăgirea...     N.a. Referiri la cazul decesului Anei B. s-au făcut în paginile cotidianului nostru în ediţiile din 10 februarie, 13 februarie şi 16 februarie.

---

    Comisia Europeană invită toţi copiii cu vârste cuprinse între 6 şi 16 ani din Uniunea Europeană extinsă şi din ţările candidate să ia parte la concursul "Săptămâna Verde 2004". Concursul face parte din seria de conferinţe şi expoziţii anuale "Săptămâna Verde", care va avea loc în perioada 1-4 iunie 2004 la Bruxelles. Concursul din acest an are ca temă păsările. Copiii pot să realizeze desene şi picturi iar tinerii pot trimite fotografii ale păsărilor în habitatele lor naturale. Mai multe informaţii puteţi afla de pe site-ul GreenWeek 2004: http://www.greenweek2004.eun.org.

---

    La Roşia Montană continuă acţiunea primăriei de iluminare a străzilor din comună. În timp ce multe comune din Apuseni au fost obligate să renunţe la iluminatul stradal, din cauza lipsei de bani, la Roşia Montană se pun becuri noi. Primarul Virgil Nariţa ne-a declarat că a fost finalizat acest proces în Gura Roşiei şi Gura Minei, iar acţiunea continuă la Roşia Montană, Centru şi Piaţă.(F.R.)