Mâine campania electorală pentru alegerile locale se încheie. Timp de 24 de ore (în ziua de sâmbătă adică) alegătorii pot reflecta asupra promisiunilor candidaţilor, vor analiza cine i-a convins şi cine nu, cine merită să le primească votul şi cine nu. Care le este însă materialul de reflecţie adunat după 4 săptămâni de campanie e­lectorală? În primul rând peroraţii de cele mai multe ori exagerate (ca să nu spunem altfel) asupra folosirii banilor publici şi seturi consistente de ocări la adresa celor care au făcut câte ceva pentru comunităţile lor. Pentru că în mintea unora este suficient să înjuri tare şi pe toate canalele media pentru a-i convinge pe cetăţeni să te voteze, chiar dacă la o analiză mai atentă a conţinutului mesajului, nu prea ai ce oferi. De vorbit şi de promis poate oricine, vorba aceea: laudă-mă gură, că de-aia îţi dau friptură!" Cu putirinţa stau unii candidaţi mai rău. Şi tocmai aceia au gura cea mai aprigă! Nu cred însă că atunci când vine vorba de problemele administraţiei publice locale, ale comunităţii, deci ale noastre ale tuturor, e normal să-i ardă cuiva de glumă sau de experimente. Cât despre acuzele privind ineficienta gospodărire a banilor publici, nici unul dintre acuzatori nu a prezentat alegătorilor vreo cifră cât de mică (sau de rară) din care să rezulte că la aceleaşi preţuri, cu aceiaşi bani, în aceleaşi condiţii ei pot face mai mult. Doar promit lapte şi miere în speranţa că promisiunea va seduce suficient astfel încât să nu mai trebuiască să detalieze un program pe care nu-l au de fapt. Ba am văzut chiar oameni care au avut şi până acum un cuvânt de spus în ce priveşte gospodărirea localităţilor şi care, culmea, deşi puteau să facă ceva mai demult, s-au trezit abia acum că nu sunt mulţumiţi. Ca motor al progresului, nemulţumirea este o stare benefică, dar ce i-a împiedicat până acum să vorbească? Poate comoditatea? Poate dezinteresul real faţă de problemele cetăţenilor, un dezinteres pe care l-au aruncat rapid la coş de cum a început campania electo­rală, pozând acum în părinţi grijulii ai localităţii? Cei ce cred că cetăţenii nu văd toate aceste tertipuri şi schimbări de atitudine, că nu ştiu cine câte parale face, se înşeală. S-a vorbit în această cam­panie electorală atât de mult de banii publici încât aproape ne temem ca nu cumva, prin uzură, tema (importantă de altfel) să de­vină desuetă, plictisitoare. Aşa s-a întâmplat cu conceptul de re­formă plimbat şi el din gură în gură la toate nivelurile până când şi vorbitorii şi auditorii s-au plictisit, iar re­forma merge tot şchiopătând! Nu putem totuşi să nu mai spunem ceva: de ei, de banii publici trebuie să aibă grijă nu numai cei care-i gestionează, ci şi noi ce­tăţenii. Toate estimările sociologice de până acum arată că absen­teismul la aceste alegeri va fi foarte mare. Chiar dacă Legea electo­rală nu mai prevede obligativitatea prezenţei la urne a 50% plus unu dintre alegători pentru validarea scrutinului, este totuşi necesar ca şi cetăţenii care s-au declarat scârbiţi de politică declarând că nu vor merge la vot, să-şi exercite dreptul de a vota. În multe cazuri în acest fel se va putea decide încă din primul tur care va fi primarul ales şi se va evita un al doilea tur de scrutin, cu toate cheltuielile pe care el le implică. Pentru un oraş de mărimea municipiului Alba Iulia un al doilea tur de scrutin înseamnă o cheltuială de aproximativ 1 miliard de lei, din banii contribuabililor bineînţeles. Dar nu numai acest fapt trebuie să-i ducă pe cetăţeni la vot, ci şi conştientizarea realităţii că votând devin mai responsabili, alături de cei votaţi, de destinele comunităţii din care fac parte. Mai mult, democraţia se con­struieşte cu astfel de cetăţeni reponsabili, nu cu cetăţeni care-şi declamă nemulţumirile la o bârfă mică cu prietenii. Dacă doriţi ca voinţa dumneavoastră să aibă şanse de a deveni realitate participaţi la votul din 6 iunie!