Războiul mediatic privind victoria în alegerile locale pare a fi mai puternic decât însăşi înfruntarea directă din campania electorală. A­tât PSD cât şi Alianţa D.A. (PNL+PD) vin în prezent cu tot felul de argumente sofisticate, desigur, în aşa fel aranjate şi cosmetizate de fiecare tabără încât să arate şi să demonstreze că ea este învin­gă­toarea.
    Acum, după ce avem în faţă întregul registru al alegerilor (rezul­tatele complete - turul I şi turul al II-lea), noi am putea spune că a­vem o altă părere. Deocamdată s-au desfăşurat numai alegerile lo­ca­le. Judecând la rece rezultatele obţinute de cele două mari forţe politice ce s-au înfruntat în cadrul acestora - PD+PNL, respectiv Alianţa "Dreptate şi Adevăr" pe de-o parte şi PSD pe de altă parte, este foarte clar că nimeni nu s-a desprins într-un câştigător absolut. Dacă Alianţa PD+PNL a reuşit să obţină voturi mai multe în Bu­cureşti şi în alte oraşe mai mari ale ţării, în schimb PSD a obţinut în mod clar cele mai multe mandate de primari şi de consilieri locali, chiar dacă multe dintre acestea sunt în mediul rural. Pentru că, aşa după cum afirma recent un important analist politic, "tot cetăţeni ai României sunt şi cei din Cucuieţii din Deal şi cei din Capitală". Apoi, urmează ca în toamnă să aibă loc alegerile parlamentare şi prezidenţiale. Abia după ce se vor desfăşura şi acestea se va putea vorbi cu adevărat de un câştigător al alegerilor din 2004, al votului popular adjudecat pentru a conduce destinele ţării în viitorii patru ani.
    Esenţa acestor alegeri locale o reprezintă deocamdată două lucruri îmbucurătoare am spune noi: mai întâi alegerea sau rea­legerea în fruntea unor primării a unor oameni tineri, capabili şi dor­nici de schimbare şi apoi, cel mai important câştig al exerciţiului de­mocratic din România timp de peste 14 ani îl reprezintă faptul că s-a ajuns, în sfârşit, aproape ca în democraţiile occidentale, ca votul electorilor să fie concentrat în proporţie de peste 70 la sută spre doar două formaţiuni politice: PSD şi Alianţa "Dreptate şi Adevăr". Ceea ce înseamnă că alegătorii români au ajuns la un anumit grad de maturitate politică. Au înţeles că trebuie să treacă de la un vot politic fărâmiţat pe puzderia de partide şi formaţiuni politice exis­tente pe scena politică românească actuală, la un vot util, con­centrat pe cele două forţe politice. Conştienţi de puterea votului lor, ei au încercat de această dată să impună o nouă politică, respectiv chiar o reformă a sistemului politic românesc. Acest lucru duce la deschiderea unor noi perspective în ceea ce priveşte conducerea democratică a României în viitor. În primul rând, de aici înainte vom avea un echilibru clar între forţele politice de stânga şi de dreapta, nemaiexistând nici un partid sau formaţiune politică "stat" care să impună legea după bunul plac. De acum încolo există perspective certe ca atât Puterea cât şi Opoziţia să devină mai constructive, abandonând luptele şi fricţiunile politice din Parlament făcute doar pentru a fi "Gică-contra", în folosul unor dezbateri constructive pen­tru viitorul ţării. Vor dispărea, sau cel puţin se vor reduce abuzurile Puterii, constrânsă de faptul că nu va putea guverna la nesfârşit, având în faţă o Opoziţie la fel de puternică, capabilă în orice mo­ment să îi ia locul. Puterea îşi va da de aici înainte toată silinţa pentru a diminua cât mai mult flagelul corupţiei, pentru a reduce bi­rocraţia din administraţie şi pentru a fi mai aproape de cetăţeanul de rând, de problemele de zi cu zi ale acestuia, dorind astfel să îi intre în graţii pentru a-i putea "cuceri" votul la viitoarele alegeri. Aşadar, există suficiente motive să credem că în viitor vom avea o guvernare mai democratică a ţării, o guvernare axată în principal pe pro­ble­me­le cetăţeanului de rând.