Părerile oamenilor se schimbă repede. Nu este cazul să deplân­gem că în orizontul vieţii moderne, cu limitele ei extrem de flexibile, şi-a făcut loc o sărăcie în expresii şi în conţinut destul de şocantă. Însă e regretabil să vezi că tocmai din rândul celor căţăraţi pe poziţii de vremelnică putere se emit opinii, comentarii - ca pe bandă - cu un conţinut îndulcitor care însă îţi lasă un gust mult mai amar decât cel scontat.
    Un adevărat tam-tam a însoţit epocalele privatizări Electrica şi Petrom, şirul laudelor victorioase lăsându-ne cu gura căscată în faţa beneficiilor de care se vor bucura cei care au tranzacţionat cu pom­pă şi fast regal vânzarea bunului întregului popor. Ne ung cu miro­denii, mai degrabă afumate decât frumos mirositoare, responsabilii cu sănătatea neamului, după ce într-un exces de zel un oarecare tăietor în carne vie şi-a mutilat pacientul motivându-şi gestul cu un certificat emis în grabă de un confrate îngăduitor că primului nu-i sunt toate minţile acasă. A fost necesară o moarte cu spectacol şi cheltuială publică exorbitantă pentru ca organele abilitate (ce pom­pos sună!), să-şi dea seama că în urma omului aruncat în piscină au rămas goluri financiare la buget greu de acoperit. Nu au lipsit nici de această dată persoanele aducătoare de miruri şi ofrande vin­decătoare.
    Se apropie vremea "parlamentarelor" şi de pe-acum au început pre­zenţi şi viitori aleşi să-şi toarne cenuşă-n cap şi ştiinţă de carte, şi limbi străine cu ghiotura, doar doar ne-or lua ochii cu imaginea lor imaculată, demnă şi bună. Un cazier complet ce include doxă de carte, vechime în munca de partid şi experienţă oficială, lipsuri în căsuţa corupţiei este recomandarea perfectă pentru fotoliul legisla­tivului.
    Sunt scoase de la naftalină responsabilităţile care le încovoaie şira spinării, grija pentru banul public la fel de mare ca şi pentru cel din propriul buzunar. Este timpul când se fac vizite transoceanice pentru a primi binecuvântarea părinţilor ocrotitori şi trâmbiţarea "ca­tindaturii" sub oblăduirea faldurilor înstelate prezente oriunde şi ori­când.
    Prosternat în faţa altarului "popolar" executivul recunoaşte spăsit că în jur de o treime, nu cea sfântă, ci cea dureros de reală de 6,5 milioane de români, trăieşte în sărăcie, la cota extremă aflându-se 2,4 milioane dintre ei, în timp ce 1,2 milioane de conaţionali nu-şi permit coşul alimentar zilnic.
    Asta da rugă şi consolare în vreme ce peste aşezările noastre curge potop de ploaie şi grindină, de foc şi pară pe alte părţi de ţară, pe miriştile şi în pădurile rarefiate. Din când în când mai pică din milostivenia aleşilor câte un ajutor, uriaş în întregul său, împărţit fră­ţeşte după oameni, fapte şi locuri, aşa ca să ajungă câte o fărâ­mitură pe masa celui nevoiaş.
    Ca să ne vindecăm rănile ni se aduc tot mai multe drumuri şi poduri de vis, fonduri şi împrumuturi, reparaţii capitale, să rezistăm cu stoicism cât mai mult în ţintuiala neputinţei noastre de a ne depăşi singuri condiţia de dependenţi. Şi cum nici cei mai mici şi mai dragi nouă nu sunt exceptaţi de la regula mângâierilor, lor li s-a pregătit pentru festinul cel de toate zilele de şcoală un cornuleţ mai mare cu lăptişor aidoma, etichetat să-i ungă pe sufleţel, pe ei şi pe părinţii lor electori.