Nu cu mult timp în urmă, premierul Adrian Năstase anunţa po­porul român că "economa duduie", înregistrând una dintre cele mai ridicate rate de creştere din Europa. Analizând puţin mai "la rece" această declaraţie "la cald" a şefului Guvernului, noi am spune că nu este chiar aşa. Adică, economia românească este într-adevăr pe un trend ascendent, numai că rata creşterii este calculată faţă de anul trecut şi în funcţie de nivelul înregistrat în '89 la noi în ţară şi nu comparativ cu nivelul european de productivitate.
    La recenta întâlnire cu preşedinţii consiliilor judeţene, premierul a avansat ideea că în acest an România ar putea atinge o creştere economică de 7 la sută, luând în calcul desigur evoluţiile pozitive din sectorul agricol, în care se estimează cele mai mari producţii din ultimii 20 de ani. Pe de altă parte, Comisia Economică pentru Europa a ONU (UNECE), într-un studiu de ultimă oră intitulat "Pei­saj economic european", referindu-se la performanţele economiilor naţionale din Europa de Sud-Est, subliniază că "aceste ţări şi-au îmbunătăţit performanţele economice şi au devenit mai atractive pen­tru investiţiile străine directe, ritmul creşterii economice menţi­nându-se la un nivel de aproape 5 la sută în ţări precum România şi Bulgaria". Iată că apare deja o diferenţă de 2 procente în minus faţă de ceea ce estimează oficialii noştri! (poate nu s-au luat în calcul producţiile agricole). În aceeaşi ordine de idei, am putea spune că şi acest nivel este destul de bun, dacă avem în vedere că ritmul global actual de creştere economică calculat de comisie este de 4,7 la sută, motoarele creşterii economice mondiale fiind consi­derate Statele Unite, Japonia şi Marea Britanie, în timp ce Franţa, Germania şi Italia se spune că ar influenţa deja negativ creşterea Zo­nei Euro.
    Chiar şi analiştii politici susţin că avem un ritm de creştere destul de bun, însă ei atrag atenţia că "guvernanţii n-ar trebui să se îmbete cu apă rece, deoarece există riscul unei supraîncălziri a economiei, care se poate manifesta prin presiuni de preţuri sau dezechilibre ale diverselor balanţe, cum ar fi balanţa externă, care ar putea duce la un deficit mai mare decât cel prevăzut".
    Mai există apoi probleme în ceea ce priveşte ducerea până la ca­păt a reformelor structurale, cea a mineritului românesc, respectiv fi­nalizarea proceselor de privatizare din domeniul energetic şi a re­con­versiei forţei de muncă din aceste domenii.
    Pe de altă parte, "explozia" preţurilor la diferite categorii de pro­duse şi servicii livrate populaţiei anunţă deja "nori negri" peste peri­oada de iarnă a românilor. Astfel, preţul gazelor naturale pentru po­pulaţie va creşte în decembrie 2004 cu 0,138 de dolari/mc, astfel că preţul mediu al gazelor la consumatorii finali va ajunge la 145 de dolari/1000 mc. De asemenea, preţul gigacaloriei pentru încălzirea locuinţelor şi furnizarea apei calde va creşte de la 800.000 la 896.000 de lei, astfel că se estimează că în iarna care vine, un număr de 1,6 milioane de familii vor trebui să primească ajutoare de încălzire, ceea ce va necesita un efort bugetar de aproximativ 4.400 de miliarde de lei. Dacă mai luăm în calcul şi creşterile de tarife la serviciile de telefonie, precum şi cele intrate în vigoare de la 1 iulie a.c., trebuie să spunem că ne aşteaptă din nou o iarnă grea.