Nicodim a fost unul dintre fariseii cumsecade care i-au stârnit admiraţia Mântuitorului prin cel puţin trei fapte. Prima s-a întâmplat atunci când s-a dus noaptea la Iisus şi-I mărturiseşte: "Rabi, ştiu că de la Dumnezeu ai venit învăţător; că nimeni nu poate face aceste minuni, pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el" (Ioan III, 2). Altădată, învăţând Mântuitorul în Templu, cu ocazia sărbătorii Cor­turilor, s-a produs dezbinare în popor din pricina învăţăturii Lui, unii admirându-L, iar alţii acuzându-L. Fariseii mustră pe slujitori zi­cându-le: "de ce nu l-aţi adus? Au răspuns aceştia: Niciodată n-a vorbit un om aşa cum vorbeşte omul acesta" (I VII, 45-46). În toiul acestei gâlcevi ia cuvântul Nicodim, fariseu de frunte, care spune: "Nu cumva Legea noastră judecă pe om, dacă nu-l ascultă mai întâi şi nu ştie ce a făcut?" (vers.51). Fariseii tăbărăsc pe el cu cuvinte de reproş mustrându-l pentru atitudinea lui.
    A treia întâlnire între Nicodim şi Mântuitorul se întâmplă în mo­mentul morţii de pe cruce, când, ignorând şi înfruntând orice pri­mej­die care-i putea veni din partea tagmei fariseice, Nicodim merge, împreună cu Iosif din Arimatia, la Pilat cerând trupul lui Iisus pentru îngropare, având totodată cu el "ca la o sută de litri de smirnă ames­tecată cu aloe" (I XIX, 39). Nicodim este atras de personalitatea lui Iisus ca de un magnet irezistibil. Bunul lui simţ, curăţenia inimii, sin­ceritatea cugetului, lipsa de vicleşug, setea de adevăr, noutatea învăţăturii, făgăduinţa valorilor veşnice erau doar o restrânsă sumă de temeiuri care-l ţineau pe fariseu aproape de Iisus. Era pe undeva asemănător cu Zaheu, care aleargă în sus şi în jos până ajunge în copac de unde îl vede mai bine. Poziţia socială îl obligă pe Nicodim să respecte o anumită distanţă între el şi Iisus, altfel s-ar fi dus şi el ca învăţătorul de lege şi L-ar fi întrebat: "Doamne ce să fac ca să mă mântuiesc"? Dar şi în aceste condiţii restrictive, Iisus cu ochiul său a toate văzător, care sondează inimile şi rărunchii fiecăruia, savu­rează în intimitatea fiinţei sale divine bucuria succesului câştigat de predica Sa stăruitoare, desfăşurată cu timp şi fără timp. Vede lim­pede că sămânţa Cuvântului n-a căzut numai pe piatră, pe mar­ginea drumului şi între spini. Pustiul indiferenţei, îndoielii, confortului sau chiar al necredinţei este invadat de către noi apostoli, propovăduitori şi cuvioşi apăruţi din cele mai surprinzătoare medii şi clase sociale. Apar la rampă oameni adevăraţi, care dărâmă barajele interdicţiilor "calcă peste scorpii şi peste toată puterea vrăşmaşului", lăsându-se răpiţi de mirajul Cuvântului ceresc. Nicodim este fa­riseul cu suflet frumos, care înseninează chipul şi descreţeşte fruntea lui Iisus. Este dovada vie a unui succes misionar garantat şi probat, în măsură să spună ca şi Petru oarecând: "Doamne, de ar trebui să merg cu Tine până la moarte, eu nu te voi părăsi". Ni­codim nu este numai un fariseu convertit la Hristos, ci este dislocarea unui crez străvechi de pe soclul de granit al unei tradiţii bătrâne. Credinţa şi fapta lui Ni­codim s-au dăltuit pentru vecie în Cartea Cărţilor neamului omenesc. Nicodim a îndrăznit şi a reuşit. Mănuşa a fost aruncată; cine îi ur­mea­ză?

---

     Echipajul Şcolii generale "Vasile Goldiş" din Alba Iulia s-a clasat pe un merituos loc IV la concursul matematic "Kangorou" din tabăra internaţională din Lituania, a anunţat Ionel Trifon, inspector de spe­cia­litate la Inspectoratul Şcolar Judeţean Alba. Din lotul de "canguri" al şcolii au făcut parte elevii Ciprian Mihai Gomboş, Mihai Lodoabă, Mihai Ioan Popescu, Andrei Dan Ursu şi Dan Eduard Coş, ei fiind însoţiti de prof. Gabriela Ursu. La întrecerea desfăşurată luna trecută s-au prezentat, în ordinea finală din clasament, echipaje din Be­larus, Ucraina, Polonia, România şi Lituania, elevii Şcolii generale "Vasile Goldiş" situându-se pe locul IV, în condiţiile în care proble­mele de rezolvat contracronometru au fost redactate în limba engle­ză, nefiind traduse.(R.G.)