A început campania electorală pentru alegerea noului preşedinte al ţării şi al noului parlament. O campanie cu o miză extraordinară, în care ar trebui să primeze interesul naţional, binele acestei ţări şi al fiecărui cetăţean al ei. Pentru aceasta s-ar impune să se bată, în primul rând, politicienii noştri dar şi noi, alegătorii de rând, care avem la îndemână arma democraţiei: votul (important este să nu rămână la... rastel în 28 noiembrie), şi care suntem animaţi de cele mai bune gânduri. Credem şi sperăm că, indiferent de culoarea politică, cei mai mulţi dintre actorii politici au fost şi vor fi animaţi de acest ţel nobil. Deci, cu prezumţia de bună credinţă din partea alegătorilor, trebuie să debutăm şi să intrăm în marea competiţie electorală pentru alegerile din 28 noiembrie. Politicienii, ca orice politicieni care se respectă, au însă şi ei obiective mult mai pragmatice, care ţin şi de binele şi confortul lor personal timp de 4 ani de zile. S-a dovedit că atât la Palatul Cotroceni, la Palatul Victoria ori la cel al Parlamentului, viaţa locatarilor este extrem de rozosină, munca în slujba şi pe banii poporului fiind şi o afacere rentabilă. Nu avem nimic împotrivă ca aleşii să câştige bine, cu condiţia ca ei să şi facă legi bune şi să conducă ţara bine, în pace, stabilitate şi prosperitate pentru fiecare cetăţean. Un ales nu mai poate fi sărac şi cinstit, dar nici nu mai poate fi îndopat cu privilegii şi drepturi mai presus de ale celor care i-au dat mandatul.
    Alegerile din această toamnă au însă şi o altă miză, cu totul şi cu totul excepţională. Cei care vor câştiga alegerile vor gestiona miliardele de euro care vor fi alocate României pe drumul şi după integrarea în Uniunea Europeană. Este vorba de circa 10 miliarde de euro, o sumă imensă, un caşcaval cum nu s-a mai pomenit pe aceste meleaguri. Cu aceşti bani, noii aleşi (care, în paranteză fie spus, sunt tot cam aceleaşi figuri din ultimii 10 ani) vor putea duce România la standardele europene de progres şi civilizaţie, sau, din contră, de ei s-ar putea alege praful şi pulberea ca de Bancorex. În mod concret, Uniunea Europeană sprijină România cu fonduri ne­ram­bursabile, care vor creşte anual de la circa 640 milioane euro (în 2003) la 1 miliard de euro în 2006. Pachetul financiar 2007 - 2009 prevede pentru agricultură 3,921 miliarde de euro, pentru poli­tici structurale (reducerea discrepanţelor între regiuni şi promovarea dezvoltării lor economice şi sociale) 5,973 miliarde de lei, iar pentru politici interne (cercetare, reţele de transport trans-europene, învă­ţământ, mediu, cultură) circa 800 de milioane de euro. În schimb, România va contribui la bugetul UE cu 800 milioane de euro anual.
    Bani mulţi, bani grei, bani care pot fi o sursă de prosperitate sau, din contră, de corupţie şi afaceri necurate, că de, vorba aia, banii sunt ochii dracului. Până la urmă, bătălia electorală este şi o bătălie pentru administrarea acestor fonduri, care pot aduce României luminiţa de la capătul tunelului. Iar partidul care va reuşi această performanţă va avea un atuu puternic în perspectiva ale­gerilor din 2008! Deci, competiţia electorală are şi o miză cu bătaie mai lungă, adică de 2 mandate la Cotroceni, la Victoria şi la Casa Poporului. Îndemnul nostru către politicieni, acum când pornesc motoarele electorale, s-ar putea rezuma la următorul slogan, că tot sunt acestea la modă:
    O luptă-i politica, deci te luptă cu dragoste, cu dor, de ea, dar şi de ţară şi popor şi mai ales de alegător. Căci dacă dragoste nu e, nimic nu e, chiar şi în politică!