Într-o nefirească perplexitate, asistăm la defilarea tot mai gră­bită a figurilor zilei şi, păstrând ritmul, a evenimentelor mici şi mari care ne reorientează spre destinaţii promiţătoare de prea mult bine, ori dimpotrivă. Absorbiţi de un plictis raţional trecem cu vederea iuţeala cu care s-a conturat bugetul "tuturor" pe anul ce vine, un fel de sac fără fund cum se spune în limbajul etnic, în care fiecare pune cât vrea şi, mai ales, ia cât poate.
    S-a votat printre conversaţii pe mobile şi gustări alese, în pau­zele lungi şi dese, o ciornă de buget, destul de voluminoasă în capitole, cu rezerva adăugirilor ulterioare din partea celor ce vor pune mâna pe putere. Acum nu mai contează nimic altceva în afara campaniei, pe care toţi sunt grăbiţi să o ducă cu onorabilitate afişată până la capăt. Parlamentarii gata pregătiţi de vacanţă, cu bagajele făcute deja, practică acum o artă a surdinei, în premieră absolută, interesul şi "neobosita" lor trudă fiind oprite înainte ca ei să ia drumul spre casă. Cei care se vor reîntoarce la Palat vor avea timp berechet să pună ordine în seifuri. În restul timpului candidaţii noştri cu chipuri de heruvimi plutesc peste mulţimi numărate cu grijă, ca să respecte adevărul aritmetic al sondajelor, dăruindu-le oamenilor cuminţi recompense şi oportunităţi, cu largheţea blân­delor creaturi pe care le întruchipează. Sărmanii-sărmanilor se vor bucura de noi ajutoare, puţinilor veterani de război şi văduvelor fla­gelului armat li se vor deschide uşile raiului, când vor păşi în casă nouă, dacă au bani să-şi cumpere locuinţa cu chirie. Nici cei cu ceva dare de mână nu sunt uitaţi în daniile acestor zile; aşa se face că o Dacia veche, "antică" de vreo treizeci de ani, face cam 30 de milioane în cazul unui schimb cu o maşină nouă, zămislită în mioriticile fabrici de automobile. De pe-acum se îngrijesc aleşii neamului de bănuţul greu ce ne va strivi buzunarul şi se preocupă cu un sârg demn de toată lauda de mărunţişul de pe tejghea cu care ne vom duce traiul. Sunt aduse aparate de sute de mii de euro bucata ca să numere leuţii divizaţi în monede grele ca plumbul, ca de-atâta povară să nu ni se îndoaie caracterul şi ţinuta morală. Şi câte nu mai ascunde Cutia Pandorei!! Ne putem apăra impresionantele averi şi ilustrele persoane cu puşcoace cu acte în regulă, după un examen de rutină, ba putem dormi chiar liniştiţi cu pistolul sub pernă. Vom avea acces la sereleuri cu detectivi par­ticulari, care ne vor urmări tovarăşii de viaţă pe trasee indiscrete şi ne vom asigura liniştea conjugală contra indubitabilelor probe culese de foşti miliţieni sau poliţişti, care trebuie să facă ani mulţi de slujbă ca să-şi completeze pensia prea de timpuriu dată. Ma­melor le vor seca lacrimile din ochii plânşi după copiii plecaţi la lucru în ţări străine. Într-un nebunesc extaz al câştigurilor ce vor să vină, dacă dăm crezare tuturor spuselor pe sticlă, ale cuiva, tinerii cu meserii şi studii temeinice, în buna tradiţie a şcolii pe care o mai avem, vor năvăli spre ţinuturile natale ridicând economia au­tohtonă pe cele mai înalte culmi ale visării. Poveştile de telenovelă electorală ne ademenesc încă închipuirea cu eroii lor care sunt, fiecare în parte, încrezători în biruinţă. Dar, cum orice poveste are un sfârşit, aşteptăm cu ochii deschişi finalul.