În toţi anii în care a fost la guvernare, UDMR şi-a făcut jocurile şi şi-a pro­movat cu prioritate interesele. N-a contat că a guvernat alături de PSD, de PNŢCD - PNL - PD sau mai nou de Alianţa PNL - PD - PC (fost PUR). S-a făcut luntre şi punte cu toţi şi pentru toţi, a făcut pe dracu-n patru şi a intrat de fiecare dată în Parlament, obţinând procente doar puţin mai mari decât era pragul electoral. Oricum, cele 6-7 procente din sufragii au fost suficiente la fiecare 4 ani pentru a face şi desface coaliţii şi alianţe de guvernare, după cum i-a dictat interesul. Pentru UDMR n-a prea contat că guvernează împreună cu social-de­mocraţii, cu ţărăniştii sau cu liberalii şi că ei trebuie să se ralieze la doctrina acestor formaţiuni politice. Partitura sa a fost de fiecare dată aceeaşi: drepturi cât mai multe pentru minoritatea maghiară, indiferent de voinţa majorităţii!
    Iată că şi de această dată, ocupând câteva fotolii importante în cadrul Cabi­netului Tăriceanu, nu se lasă mai prejos. Mai un şantaj la votul privind prin­cipalele proiecte de legi iniţiate de acesta, mai o ameninţare că... iese de la guvernare (deşi mai n-am crede!) şi gata-i "trocul politic" prin care speră acum să promoveze Legea minorităţilor.
    Astfel, în aceste zile, demnitarii udemerişti nu s-au sfiit să le spună colegilor din coaliţia de guvernare "să nu se gândească să conteze pe voturile lor în tentativa de demitere a şefilor societăţilor publice de radio şi televiziune, dacă legea minorităţilor nu va fi adoptată". Şi nu oricum, ci prin includerea ei în pa­chetul de legi pentru care Guvernul Tăriceanu îşi va asuma răspunderea în Parla­ment, la sfârşitul acestei luni. Astfel, Uniunea condusă de vicepremierul Marko Bela nu vrea să rişte o dezbatere parlamentară după regulile obişnuite, de teama că, în cazul unui vot liber, parlamentarii PNL-PD vor vota împotrivă sau vor modifica serios actul normativ cu sprijinul PSD şi PPRM. Cel mai înverşunat critic al proiectului de lege a minorităţilor, în forma propusă de către UDMR, este chiar d-na Mona Muscă, ministrul Culturii, care a ameninţat cu demisia dacă legea va trece în actuala formă. Discuţiile dure pe această temă au ajuns până la urechile premierului Călin Popescu Tăriceanu, care este pus în oarecare încurcătură în momentul de faţă. Pe de-o parte i-ar da dreptate Monei Muscă, mai ales că face parte din acelaşi partid cu domnia sa, adică PNL. Pe de altă parte, premierul mizează foarte mult pe UDMR, pe miniştrii şi parlamentarii acesteia, în menţinerea stabilităţii politice a Alianţei atât în Parlament cât şi la Guvern. Pentru a mai calma spiritele, proiectul de lege cu pricina a fost trimis pentru avizat la Comisia de la Veneţia, organism juridic consultativ care func­ţionează pe lângă Consiliul Europei. Contestatarii legii speră astfel ca juriştii europeni să dea aviz nefavorabil proiectului, aşa cum au făcut-o şi în cazul con­troversatei legi a statutului maghiarilor din afara graniţelor Ungariei. În principal, obiecţiile d-nei Mona Muscă se referă la avizul obligatoriu pe care aşa-numitele Consilii Naţionale de Autonomie a Minorităţilor îl vor da la numirea şi eliberarea din funcţie a reprezentanţilor respectivelor etnii în conducerea unităţilor culturale, de învăţătură sau de presă. Ministrul Culturii susţine că această prevedere este neconstituţională iar proiectul promovat de UDMR este centrat pe comunitate şi nu pe persoană. Unele formulări se referă la "minorităţile naţionale" şi nu la "per­soanele care aparţin minorităţilor naţionale", încercând astfel să reglementeze drepturile colective ale acestor minorităţi. Proiectul merge până acolo, încât, la cererea "minorităţilor colective" trebuie să se asigure emisiuni de radio şi televiziune regionale în limba acestora, la posturile publice, pe tot parcursul zilei!
    În final, tragem totuşi nădejde că atât Alianţa aflată la guvernare, cât şi Opo­ziţia, precum şi Comisia de la Veneţia vor amenda proiectul legii minorităţilor, dându-i în cele din urmă caracterul legal şi european în domeniu.