Demult şi pe mulţi îi frământă întrebarea: care este caracterul şi destinul poporului român? Toate acestea, judecând după înclinarea talgerului balanţei când în favoarea, când în defavoarea naţiei noastre. Impulsuri contradictorii i-au îndemnat pe francezi, întăriţi de convingerea că într-un continent unificat con­stituţional este ceva neliniştitor, să rezolve referendumul de duminică printr-un "nu" fără tăgadă. Sorgintea romană a urmaşilor galilor şi a dacilor nu le-a stăvilit teama metropolitanilor din Paris şi din regiunile franceze de invazia esticilor, în­tre care şi noi românii, cu întreg bagajul nostru de bune şi rele, şi spun "non" Con­stituţiei Europene în proporţie suficientă pentru a crea noi tensiuni şi aş­teptări. Implicaţiile, repercusiunile ar putea fi profund grave, ameninţătoare sau, cine ştie, s-ar putea atenua în răstimpul rămas până la Anul Nou 2007, ad­mi­ţând încurajările unor oficiali europeni. O amânare substanţială a aderării Ro­mâniei la Uniunea Europeană, în ciuda semnării Tratatului de Aderare, în­seam­nă pierderi incalculabile pentru ţară şi popor, o evoluţie în tempo redus care ne-ar distanţa şi mai mult de suratele europene mai mari, sătule să mai poarte grija celor mici. Noroc, poate, că în exigenţele lor neamurile şi puterile Europei unite nu au încă definită ideea unui radicalism de ansamblu, o bună parte dintre ele acceptând riscul primirii în familia paneuropeană a neamurilor abia ieşite de sub spectrul comunismului. Să avem "puţintică răbdare", să fim în tonul guvernanţilor noştri încă optimişti, de fond sau de convenienţă. Pentru mulţimea interogată în sondaje interesul se pare că oricum e în descreştere vizavi de orice subiect. De la exaltarea euforică la prăbuşire nu a trecut prea multă vreme.
    Între fruntariile româneşti lucrurile nu stau nici ele prea hotărât. Am ajuns însă la un fel de imunitate de nu ne mai miră aproape nimic. Nici oscilaţiile partidului lui Vadim, căruia i s-a solicitat revenirea la comenduirea formaţiunii în cădere sau alunecare spre PSD şi chiar preluarea denumirii iniţiale a partidului de România Mare nu au mai stârnit comentarii excesive. Pendulările partinice, înfrăţirile la trecerea punţii şi despărţirile la mijloc de drum sunt în firescul tre­burilor noastre, ne singularizează şi ne definesc. Ambivalenţa raporturilor dintre PNL şi PD şi varietatea opiniilor pentru fuziune sau nu îi dispune enorm pe lideri şi membri de marcă să-şi exprime opiniile deloc tranşante, încât bezna învăluie şi mai mult tranzacţiile dintre cele două formaţiuni. Un demon ascuns îmbie mereu spre anticipate, susţinut în surdină de o tagmă de politicieni, de multe ori cu viraje pe traseu, dar ce mai contează agitaţia, cheltuielile şi nervii românilor...
    Pâine şi circ în justiţia noastră. Hrană din belşug pentru juraţi, care şi-au croit legi comode, somptuoase cu venituri, remuneraţii de la buget pe măsura aces­tora din urmă, nicidecum după mult vehiculata competenţă pe care n-am prea zărit-o. Cazul Patriciu şi ai săi este o demonstraţie mai mult decât suficientă de joc de copii într-ale justiţiei. Bine că şefii de trib nu ne urmăresc la buletinele de ştiri că şi-ar împrăştia toate frunzele şi paiele de râs la vederea unor astfel de judecăţi şi chestionări. Dacă arbitrii internaţionali îi vor dovedi vinovaţi pe poli­ticienii Iliescu, Talpeş, pe cei din vârfurile justiţiei, ai Parchetului General şi din alte structuri, cazanul cu smoală va fi neîncăpător. În aceste circumstanţe şi nu numai, când nu se mai termină telenovela răpiţilor, a păgubiţilor, a umiliţilor şi a altora, ne întrebăm totuşi dacă mai avem şi un înger păzitor să ne scoată curaţi de sub puterea demonică a atâtor figuri şi evenimente răvăşitoare.

---