Pe măsură ce timpul se scurge, criza celor trei jurnalişti răpiţi în Irak nu numai că nu se lămureşte, dar intră tot mai mult în nebuloasa unor suspiciuni. La conferinţa lor de presă, ziariştii captivi şi-au povestit calvarul din "infernul irakian", însă au lăsat foarte multe lucruri în... coadă de peşte. Doar Sorin Miş­coci a făcut cea mai interesantă mărturisire. El a cerut reprezentanţilor mass-media să aibă puţină răbdare pentru a afla adevărul: "În Irak sunt oameni care pot plăti cu viaţa pentru orice prostie spusă în presă. Încercaţi să fiţi mai reţinuţi, cel puţin o perioadă. Veţi afla adevărul şi - vă zic - nu e vorba de 50 de ani!"
    Cei care se aşteptau ca Traian Băsescu să facă cine ştie ce dezvăluiri şo­cante privind dispariţia şi recuperarea ostaticilor au de ce să fie dezamăgiţi. Povestea preşedintelui despre "criza celor 55 de zile" a relevat, ce-i drept şi câteva aspecte interesante, chiar dacă pentru ele nu s-a oferit nici o explicaţie. Totul a semănat mai curând cu un scenariu desprins parcă dintr-un film ame­rican, în care ultradotaţii agenţi CIA, manevrând o tehnică sofisticată urmăresc de pe orbita terestră până şi muştele care roiesc pe corturile membrilor Al-Qaida. La fel sunt prezentaţi şi membrii serviciilor secrete din România, care strâns uniţi în jurul şefului "celulei de criză" au dus la bun sfârşit acest caz ciudat şi foarte în­tortocheat.
    Rămân însă fără a fi lămurite pe deplin o mare parte din întrebări. În cele ce urmează ne vom opri numai asupra aşa-zisei "filiere siriene", deoarece atunci când Traian Băsescu a fost chestionat despre implicarea Siriei, a răspuns zâm­bind, după o scurtă pauză: "Vă mulţumesc!" Întrebarea este însă cât se poate de firească, de vreme de creierul întregii afaceri, Omar Hayssam este sirian, controversatul om de afaceri fiind primit în trei rânduri la Cotroceni, el cerând de fiecare dată să fie lăsat să plece la Bagdad pentru a elibera ostaticii. Marie-Jeanne Ion sfătuindu-l pe prietenul ei, în cel de-al doilea SMS transmis imediat după răpire să-l sune pe Omar. Oare de ce? Tot sirian este şi dr. Mohamed Yassin cu care preşedintele s-a întreţinut în taină, el fiind trimisul special al ad­ministraţiei prezidenţiale care a discutat în capitala irakiană cu membrii guver­nului acestei ţări. Mai mult, enigmaticul doctor a dobândit între timp, "pe căi cinstite", după cum s-a pronunţat Băsescu, o parte din uriaşa avere a lui Omar Hayssam, agonisită însă ilicit, dacă ne luăm după dosarele instrumentate de PNA. Apoi, să nu uităm că ministrul de externe, Mihai Răzvan Ungureanu a făcut o vizită fulger la Amman, fiind imediat primit de înaltele oficialităţi sieriene. Des­cusut de reprezentanţii presei pe aeroport, imediat după înapoiere, şeful diplo­maţiei de la Bucureşti a evitat să răspundă tranşant, menţionând că nu a nego­ciat nimic, fiind doar mesagerul preşedintelui României, iar misiunea a avut un caracter strict secret. Mari semne de întrebare se ridică şi supra arestării în aceste zile tulburi a multimiliardarului Zaher Iskandarani, supranumit "prinţul Ba­natului", sirian şi el, monitorizat timp de un an după declaraţiile anchetatorilor şi eliberat, culmea la câteva zile după sosirea ziariştilor în ţară, pentru... lipsă de probe! Şi mai ciudată este poziţia reprezentanţilor Ligii Islamice din România, care prin vocea preşedintelui ei, dr. Fariz Allaqta susţine că dr. Yassin nu îi era cunoscut din comunitate înainte de declanşarea ostilităţilor, că se delimitează atât de el, cât şi de Omar Hayssam şi Mohamed Munaf, despre ultimii doi rezu­mându-se să declare că: "Nu există pădure fără uscături!" Allaqta a con­firmat faptul că statul român nu a achitat nici un ban pentru eliberarea ostaticilor, însă a accentuat că: "Rezolvarea acestei crize a avut specificul ei şi a fost diferită de alte cazuri în care au fost răpiţi alţi ziarişti în Irak!" Cine are urechi să audă...

---