Un amestec exploziv de întâmplări s-a întipărit pe chipul estival al ţării, tocmai în momentele când ar fi trebuit să ne bucurăm calm de luna lui cuptor. Arşiţa leu­lui greu a fost stinsă rapid de valurile uriaşe croite de ploi nimicitoare pe uliţele sa­telor din sud, prin casele de chirpici care s-au prăbuşit pe lotul de origine ca şi când în ele nu ar fi locuit nimeni. Revărsarea generoasă a apelor înfuriate peste avutul strâns într-o viaţă, şi spulberat într-o clipită, a trezit vagi ecouri în inimile gu­vernanţilor obişnuiţi deja cu dezastrele naturii abătute întotdeauna peste cei sărmani. S-au găsit urgent vinovaţii şi cauzele: ministrul Mediului acuză ploaia, alţi guvernanţi sistemul hidrologic lăsat pe mâna pescarilor. Mai nou primarii poartă vina. Părerile diferă de la un vorbitor la altul. Năpasta este una şi aceeaşi la fel cum împovăratul nostru neam este mereu acelaşi îndurător de efecte de­zastruoase. Nădejdile năpăstuiţilor se ridică în slăvi, poate de acolo se va îndura natura să-şi înceteze apocalipticele revărsări. De la puternicii zilei mai apare din când în când câte o barcă, un tractor înţepenit în mâl, o ordonanţă de urgenţă cu apă minerală, conserve şi niscaiva speranţe de proiecte de legi. Greaua moş­tenire a barajelor construite cu trudă într-o epocă blasfemiată s-a spart pe alocuri prin împroprietăriri şi concesionări pe luciul apei, foarte la modă pentru "boşii" zi­lei, pe care însă nu-i trage nimeni la socoteală fiind ascunşi sub ecusoane de par­tid şi funcţii grele. Dar apa trece, necazurile rămân neştiute, neauzite şi mai ales nerezolvate.
    Dacă premierul se luptă cu inundaţiile, grevele, cererile salariale, ajustările bugetare şi câte altele, preşedintele ţării este preocupat să repare Justiţia, să o aducă pe linia de plutire pentru o intrare triumfală în mirifica Uniune Europeană care seamănă tot mai mult cu o Fata Morgana care, când se apropie de noi, când se îndepărtează spre anul 2008 sau imprecis sine die. Preşedintele a ata­cat dur în instanţă, de Ziua Justiţiei, pe însăşi sărbătorita clipei: "Dumneavoastră sunteţi cei care veţi decide intrarea sau amânarea intrării României în UE", adre­sându-se magistraţilor în strai festiv, Justiţia fiind înregistrată la Bruxelles ca unul dintre capitolele cu cele mai mari probleme pentru România. Or, noi ştim că eu­roparlamentarii n-au înţeles prea mare lucru nici din celelalte capitole ale pla­iurilor mioritice de unde au reţinut mai mult aspecte de show.
    Creşterile masive de tarife şi restul poverilor băneşti ale populaţiei sunt arun­cate tot în cârca moştenirii preluată de Putere cu "găuri lăsate de fosta putere" pe care acum trebuie să le acopere nimeni alta decât populaţia care îşi schimbă şi ea opţiunile, exprimate doar în sondaje, pentru că în altă parte degeaba se mai vorbeşte. Şi o spune frumos şi convingător în favoarea primului om din stat şi a fostului său partid aşa cum îi stă bine unui intervievat cuminte, ascultător până la alegerile de peste ani. Zor nevoie mare, parlamentarii noştri lucrează neostoiţi la un proiect în care să-şi betoneze imunităţile, averile, pensiile şi toate drepturile posibile, fără nici o obligaţie în schimbul lor, păstrându-şi "greaua moştenire" în valută nedeclarată până la adânci bătrâneţi. Într-o scurtă paranteză îmi exprim oarecum uimirea faţă de gestul lipsit de modestie al preşedintelui Băsescu, mu­tat în casă nouă (moştenire a trecutului comunist) taman când sute, poate mii de locuinţe au fost înghiţite de ape şi i-au lăsat sub cerul liber pe cei care-şi aveau acolo adăpostul. Fără comentarii despre minima decenţă...

---