Rare sunt prilejurile în care ne este dat să ne bucurăm la scară naţională. Parafrazând nemuritoarele vorbe ale humuleşteanului Ion Creangă parcă aşa să­raci ca acum n-am fost niciodată. Capriciile naturii şi, deopotrivă, ale aleşilor noş­tri politicieni ocupă un spaţiu vast în existenţa noastră, ca o justificare la toate relele care ni se întâmplă. În profunda noastră filozofie despre viaţă am putea accepta stoici orice, pentru că mereu aleşii Puterii ne-au promis mira­cu­loase prefaceri, ne-au adâncit în speranţe chiar dacă au împins sensibil orizontul luminat dincolo de punctul tangibil. Acum, după ce rânduri nereuşite de guvernări, au făcut din ţară praf şi pulbere, după ce au ridicat ştacheta traiului de zi cu zi la imposibil, acum când mai aveam un pic ca să fim în rândul lumii din marea familie europerană suntem abandonaţi pe motive de confortabilitate po­litică. Suntem ca eroii de legendă: tot ce zidim dărâmăm, pentru a rezidi cu suferinţe, sacrificii la nesfârşit. Nici nu s-au răspândit bine zvonurile demisiei pre­mierului şi a Guvernului că au şi început paşii în retragere. Ba că primul ministru şi-a anunţat doar intenţia de a demisiona, ba că trebuie să fie premier în toată regula la Bruxelles săptămâna viitoare ori va rămâne neclintit pe funcţie chiar şi cu demisia dată. Nici chiar domnia sa nu mai ştie ce spune şi ce face. Mai mult, portavoce ni se risipesc temerile că vom rămâne fără dragii noştri miniştri, aceştia lucrând "la turaţie maximă" după aterizare. În plină vacanţă par­lamentară se aude că ni se pregătesc în schimb ordonanţe date de un Executiv care cade, dar nu se lasă, texte de lege puse în slujba celor care vor neapărat să ne conducă, să decidă destinul naţiunii după bunul lor plac.
    Toată lumea stă cu gura căscată spre anticipate, pentru că politica noastră este făcută nu doctrinar, ştiinţific, ci cu vorba, cu bârfa, cu şuşotelile şi aran­jamentele de culise. Vor nu vor anticipate, politicienii, cum îşi spun cu emfază înscrişii pe mai multe liste de partid şi membri cu drepturi depline în societăţi profitabile, şi-au scos din dotare toate armele unei adevărate bătălii electorale. Ga­zetele, televiziunile găzduiesc lideri şi opiniile lor efemere, toţi figuranţii al­cătuiesc scenarii, prognozează fuziuni, căderi şi victorii, îşi abat virulenţele asu­pra inamicilor, care la nevoie pot deveni prieteni, şi speră, speră în sondaje. Regizorul principal al anticipatelor însuşi preşedintele Traian Băsescu preferă de câteva zile să stea în spatele scenei, să nu comenteze în modul său ca­rac­teristic, lăsându-i pe actori să-şi facă numărul, să încaseze oprobriul şi aplau­zele. Notele critice la adresa guvernanţilor curg, pe ici pe colo se strecoară şi diplome de merit venite din zona de influenţă, iar în mulţime se face media unei jumătăţi de an în care ne-am ales cu un incert 16 la sută pe venituri, cu preţuri cât roata carului., cu scumpiri şi rotunjiri, toate în favoarea statului, cu o Uniune Europeană care nu ne vrea curând ori poate niciodată.
    Îndoielnică stare de lucruri şi fapte în viaţa României de azi. Îndoielnic este un cuvânt căruia i se acordă multă preţuire, te îndeamnă la o circumspectă apro­piere şi la evitare în acelaşi timp, sub lumina echivocă a ceea ce e demn de luat în consideraţie dintr-un maldăr de zise, făcute şi contrafăcute evenimente. Certe sunt doar rămăşiţele dezastrelor care se abat neîncetat peste destinele neamului ocolit de grija părintească a demisionarilor.

---