Debutul săptămânii s-a situat sub emblema unei critici dizolvante a Exe­cu­tivului, implicit, a şefului acestuia, venită din partea preşedintelui Traian Băsescu şi a preşedintelui PD, Emil Boc. Deplasat de la Cotroceni la întrunirea Exe­cutivului, preşedintele ţării a încercat să lămurească, să rectifice cele mai grave neînţelegeri ce planau asupra guvernanţilor, şi asta de dragul adevărului, arun­când explozibilul prin avertizarea asupra pericolului ca oameni din Guvern să in­tre sub influenţa unor grupuri de interese economice. Imperativ, ca un pater fa­miliae, Băsescu a cerut aceluiaşi Executiv "să acţioneze sub influenţa progra­mului de guvernare stabilit cu partidele politice, şi nu sub influenţa unor grupuri care pot schimba decizia politică". Ieşirea ex-pedistului Traian Băsescu, acum şeful statului, îi permite lui Boc să facă o adevărată echilibristică prin mutarea tunurilor împotriva premierului pentru că a renunţat "să îşi mai dea demisia", după ce la momentul respectiv a salutat decizia de renunţare la multdiscutata demisie. Cu iluzia frântă a unicităţii Alianţei, acelaşi Boc decretează că "membrii Cole­giului Director al PD sunt nemulţumiţi de modul în care Călin Popescu Tăriceanu se raportează la PD şi de modul în care s-a comportat în legătură cu demisia din funcţie şi declanşarea anticipatelor... Suntem mandataţi să-i transmitem că PD nu este o anexă a premierului". Consonanţa pare ireversibil pierdută în urma a­cestor afirmaţii. În Alianţă s-au şi vehiculat zvonuri despre posibile anticipate a­greate de PD, fie prin demisia premierului, fie prin adoptarea unei moţiuni de cenzură. Câteva ore mai târziu, la emisiunea lui Stelian Tănase, Boc infirmă ne­cesitatea alegerilor anticipate în anul acesta sau următorul. Cu o asemenea bâl­bâială să mai avem oare pretenţii la justeţe? Remanierile, ca şi anticipatele ră­mân, deocamdată, posibilităţi doar teoretice.
    Risipă de dialectică se face în raporturile Partidului Conservator cu guver­na­rea, partidul fiind somat să aleagă între putere şi PSD-ul din opoziţie. Dificultăţile prohibitice impuse PC par să-i fericească pe toţi politicienii, care deja croiesc scenarii noi, din incapacitatea de a crea forme viabile. Victima sigură a maşi­na­ţiunilor şi a intenţiei dezvăluite că "Trebuie să guvernăm (Alianţa) şi la Palatul Vic­toria, şi la Palatul Parlamentului", se prefigurează a fi PSD, prin căderea celor două capete de la conducerea Camerelor parlamentare. Ca să stâmpere văpaia pierderii fotoliilor de preşedinţi în Parlament ale lui Văcăroiu şi Năstase, purtă­torul de cuvânt al PSD a lansat ipoteza unor negocieri cu Alianţa DA la schimb cu alte şefii în legislativ. Gafă incomensurabilă pentru care Cristian Diaconescu a fost chemat la refec de cei vizaţi, pus să rectifice alambicul verbal. O ipostază în plus care demonstrează că la noi totul se poate reface, preface şi rectifica în voie. Şi de parcă bulversarea politică n-ar fi de ajuns, pe capul nostru s-a mai aşezat o greutate prin întoarcerea TVA la 22 la sută, după doar câţiva anişori în care a stat la 19 procente. Zvonul se va transforma în realitate de la anul care vine, a anunţat însuşi preşedintele Băsescu. Întrebat fără echivoc, ministrul Fi­nan­ţelor, Ionuţ Popescu, se învârte în vorbe cu PIB, deficit de cont şi câte altele pentru a ajunge la un final "fericit": "să taxăm mai mult consumul", adică să trăiţi dumneavoastră bine, domnilor guvernanţi, că populaţia este la muncă şi bună de plată. Mai trebuie rectificată şi cota unică de impozitare - în sus - şi totul va sta atunci sub semnul revenirilor.

---