După ce timp de o jumătate de secol Securitatea i-a spionat mai ales pe români, ca nu cumva să comploteze împotriva regimului comunist şi a iubiţilor conducători, iată că, zilele trecute, presa ne-a făcut să credem că o spioană de-a noastră, botezată "Mata Hari de România", a făcut în sfârşit dovada schimbării de mentalitate a serviciilor noastre secrete. Cum? "Penetrând guvernul maghiar" cu mijloace specifice, respectiv culcându-se cu trei membri ai executivului Un­gariei, fapt pentru care a fost expulzată din ţară împreună cu soţul încornorat din raţiuni patriotice. Dar cum la noi mai nimic nu este ceea ce pare a fi, ziarele de miercuri ne-au decepţionat profund, aducând la cunoştinţa publicului faptul că cei doi spioni sunt de fapt unguri din anturajul lui Marko Bela. Aceştia susţin că scandalul a fost pus la cale de opoziţia din Ungaria care, din motive electorale, acuză guvernul că ar fi avut relaţii nepotrivite cu serviciile secrete româneşti. Prin urmare, în materie de spioni, noi va trebui să ne mulţumim în continuare cu Floriana Jucan, cea care a stat "În pat cu Puterea", respectiv cu ambasadorul Elveţiei. Dar să n-o uităm nici pe Laura Andreşan, actriţă porno care, pe vremea când era ziaristă (în regimul Iliescu - Năstase), a comis un atentat la pudoarea PD-ului, acuzându-l pe democratul Liviu Negoiţă de hărţuire sexuală. Practic nu se ştie nici acum cine pe cine a hărţuit, exact ca în scandalul Băsescu - Roşca Stănescu în care preşedintele l-a acuzat pe directorul cotidianului "Ziua" de şantaj şi trafic de influenţă în favoarea afaceristului Dinu Patriciu, în vreme ce incriminatul a negat totul şi l-a ameninţat pe prezident cu trebunalul. Mai întâi, însă, i-a arătat pisica sub forma unui articol din "Gardianul" (ziar controlat de SRS), în care, sub semnătura lui Gabriel Stănescu, erau citate nişte ziceri foarte colorate ale şefului statului despre politica noastră externă, ziceri din care sin­gurul cuvânt fără conotaţii pornografice este substantivul "licurici". Discuţia cu pricina ar fi avut loc la un şpriţ, în restaurantul preferat al lui Traian Băsescu, ce­lebrul de acum "Golden Blitz".
    Prima victimă a acestui scandal a fost prietenia de 15 ani dintre Traian Bă­sescu şi Sorin Roşca Stănescu, iar cea de-a doua însuşi Clubul Român de Pre­să, mediatorul conflictului dintre cei doi. Enervat că CRP nu a folosit prilejul pentru a începe curăţenia în mass-media autohtonă, denunţând "comportamentul unor jurnalişti care folosesc şantajul şi diversiunea pentru a obţine publicitate", Ovidiu Nahoi de la "Evenimentul Zilei" a scris editorialul "Marele Nimic", în care Clubul Român de Presă este comparat "cu Liga Profesionistă de Fotbal care nu poate dovedi blaturile, cu Parchetul care nu poate dovedi corupţia, cu Fiscul care nu poate dovedi vreo avere de demnitar". Având în vedere că însuşi şeful statului a declarat că nu poate proba acuzaţiile la adresa lui Sorin Roşca Stănescu, e greu de înţeles la ce s-ar fi aşteptat Ovidiu Nahoi din partea CRP-ului. Să fabrice probe? Să-i cerceteze averea lui SRS care include, între multe alte bunuri, o impresionantă barcă cu motor cu care acesta a străbătut Lacul Snagov pentru a se întâlni la un şpriţ, cu Tăriceanu şi cu Patriciu? În opinia lui Traian Băsescu, acel şpriţ a schimbat istoria, determinându-l pe premier să renunţe la anticipate şi la demisie.
    Ce concluzie putem trage noi de aici, ca şi din reportajele verii în care i-am tot văzut pe primii oameni din stat veselindu-se şi dansând pe tot felul de terase? La prima vedere, principala concluzie ar fi că românii, în calitatea lor de europeni mult iubitori de băutură, şi-au ales conducători reprezentativi care, în pofida ana­liştilor cârtitori, au iată pe agendă un important punct comun cu electoratul.

---