Fundaţia PAEM Alba şi Centrul de Informare Europa Alba a lansat concursul Jurnalistul Anului, adresat jurnaliştilor din presa locală a judeţului Alba. Iniţiativa are în vedere reflectări mediatice de calitate şi obiectiv fundamentate despre Uni­unea Europeană şi procesul de aderare parcurs de România, folosind ca genuri jurnalistice: analiza, comentariul şi editorialul. În perioada 25 iulie-15 noiembrie a.c. sunt monitorizate toate apariţiile mediatice din presa scrisă şi cea au­dio-lo­cală. Premiile vor consta în : I - telefon mobil; II - MP 3 player+radio FM+ HADD stocare; III - reportofon. Concursul este organizat în cadrul proiectului Campanii in­tegrate de promovare a informaţiei europene în viaţa comunitară locală - cara­va­na ALBAstră, finanţat prin programul PHARE - Fondul Europa 2004.

---

     O nouă carte de versuri a scriitorului Mircea Stâncel, Cămaşa de Sare, 3, Edi­tura Fundaţia paem, 2005, a apărut pe piaţă zilele trecute. Cu ea se încheie trilogia CĂMAŞA DE SARE, scrisă între anii 1977-1983. Primul său volum a ieşit de sub tipar la Editura Cartea Românească, în anul 1981, a luat premiul editurii şi face parte din seria cărţilor de debut ale generaţiei optzeciste, apărute la editura menţionată.
    Cele unsprezece cărţi ale lui Mircea Stâncel vorbesc despre o personalitate scri­itoricească bine conturată în literatura postmodernă, care se înscrie în valul optzecist cu un statut aparte. Citindu-i primul volum, în manuscris la acea vreme, Nichita Stănescu nota: "Curiozitatea mea a fost maximă pentru acest băiat tâ­năr, aşa că de-ndată i-am şi parcurs manuscrisul. Oboseala mi-a fost pe deplin răs­plătită, pentru că, iată, m-am aflat faţă în faţă cu o adevărată poezie, cu opera unui poet tânăr".
    Cu Mircea Stâncel ne aflăm într-o postmodernitate poetică ardelenească, în care imaginea unei Arcadii deformate, ca matrice stilistică, apare destul de bine conturată, destul de bine repartizată în aria celor trei volume de versuri, proiectate într-o vreme în care ruptura dintre generaţia şaptezeci (care nu este decât un post-scriptum al generaţiei şaizeci) şi generaţia optzeci s-a produs pe toate pla­nurile. În cazul de faţă, ne aflăm în zona unui postmodernism specific arealului cultural transilvănean, în care neoexpresionismul şi-a găsit câteva nume de ră­sunet în poezia tânără. E vorba de Aurel Pantea, Ion Mureşan, Mircea Petean, Ion Cristofor, Ioan Moldovan şi alţii.
    Mircea Stâncel este un "interpret" al vitalităţii şi îşi apără, cu o tenacitate su­perioară, teritoriul liric pe care l-a adus cu el încă de la primul volum al trilogiei men­ţionate.