Nici n-au ieşit bine din nămolul adus în această vară de puhoaiele dezlănţuite, că actualii membri ai coaliţiei guvernamentale au şi îndreptat artileria grea asupra liderilor celor două Camere ale Parlamentului. Şi, pe undeva le dăm perfectă drep­tate, pentru că este cel puţin împotriva firii ca Puterea să deţină controlul Pre­şedinţiei şi al Guvernului, iar Opoziţia să aibă la dispoziţie Legislativul. Hila­ritatea situaţiei rezidă din faptul că atât în ţară, cât mai ales pe plan extern, Traian Băsescu şi Călin Popescu Tăriceanu se prezintă ca "zdrobitori" ai co­rup­ţiei, generalizată sub domnia PSD-ului. Oficialităţile care ne vizitează ţara nu mai înţeleg absolut nimic. După ce se întreţin cu justiţiarii de la Palatele Cotroceni şi Victoria, vin apoi să-i salute pe cei împricinaţi de la Palatul Parlamentului.
    Ce nu pricep cei aflaţi la vârful Alianţei DA este faptul că înlocuirea celor doi din fruntea Camerei Deputaţilor şi a Senatului s-ar face cu violarea Constituţiei, oricât s-ar strădui ei să ne explice că demersul ar fi permis de Legea Supremă. Articolul "aşa vrem noi şi musai trebuie înfăptuit" nu se găseşte pe nici o filă.
    În mod cert însă, alegerile anticipate ar pune capăt acestei stări de fapt. PD şi PNL ar putea să-şi dovedească potenţa, dacă există şi, obţinând la urne o ma­joritate confortabilă pot să numească liderii celor două Camere fără "soluţia imo­rală PUR".Oportunitatea a existat, ea a fost intens vehiculată, însă în locul unei soluţii coerente s-a impus politicianismul nostru cel de toate zilele, de această dată lipsit de orice noimă. Actuala putere s-a dovedit, din păcate, ca şi cea din 1996 - 2000, un aliaj slab, incapabil să aibă o direcţie şi un cuvânt comun. Os­cilaţia între "demisionez" şi "nu mai demisionez" a premierului Tăriceanu a fost urmată de momentul în care Traian Băsescu a "meditat" la problemele articolelor din legea Justiţiei declarate neconstituţionale şi a decis stoparea anticipatelor. Atunci a făcut poate cea mai gravă greşeală din întreaga sa carieră politică de până acum. S-a putut lesne observa jubilarea lui Mircea Geoană şi a lui Adrian Năstase, dar şi uluiala liberalilor şi a democraţilor.
    A fost ratat prosteşte un moment politic esenţial. În mod sigur marele câş­tigător al recentelor mişcări ale Puterii este partidul aflat în opoziţie. S-a văzut şi de pe lună că PSD-ul a fost prins pe picior greşit de soluţia anticipatelor, care în ciuda motivaţiei premierului Tăriceanu s-ar fi putut desfăşura fără nici un fel de risc de destabilizare a ţării. Deja a fost scos la geam moş Iliescu, soluţie dictată de disperare. Se făcea apel la neverosimila variantă a "guvernului de uniune na­ţională", ceea ce în conjunctura politică actuală ar echivala cu un executiv al po­liţiştilor aliaţi cu... infractorii! Chinul lor a luat sfârşit odată cu discursul lui Tă­ri­ceanu, prin care încheia definitiv discuţia cu anticipatele, asupra formaţiunii lui Geoană lăsându-se o bucurie fără margini, o fericire pe care cu greu şi-au putut-o ascunde.
    Aşadar anticipatele par a fi unica soluţie care ne-ar conduce la stabilitatea po­litică mult visată. Nici acţiunile în forţă şi nici alianţele politice, cu încălcarea Con­stituţiei n-ar limpezi apele, ci ar perpetua, vorba lui Băsescu, "un sistem ti­că­loşit". Poporul mai speră că atât preşedintele, cât şi prim-ministrul vor fi cuprinşi de dorinţa de reabilitare în faţa celor care i-au votat nu ca să le admire piruetele politice, ci ca pe o şansă oferită României...

---