Atenţia naţiunii a fost captată la acest început de săptămână de şcoală, să­nătate, bani, de sistemele intrate în criză, de care se pare că nu vor scăpa nici cu cele mai tari slujbe politice. Calamitate de ani buni, de decenii sau secole chiar, sistemele - motor ale neamului au nevoie din când în când de câte o inter­venţie de resuscitare şi atunci sufocarea se dizolvă, pentru o bucată de vreme, trec la un ritm curgător aproape liniştitor.
    La şcolile dichisite, cu darea de mână a sponsorilor miloşi şi a primăriilor dar­nice, s-au înfăţoşat cei mai cei bărbaţi ai ţării, preşedintele Traian Băsescu, pre­mierul Tăriceanu, Năstase din opoziţie, ministrul Educaţiei, Marko Bela pentru e­lectoratul cert şi alţii câţi or mai fi fost. Cu toţii au ţinut lecţii deschise elevilor bine îmbrăcaţi şi premianţi amintindu-le, în şagă, că notele nu sunt relevante, că aşa-i viaţa, chiar şeful statului "era un an cu menţiune, un an cu nimic", după afirmaţia domniei sale. Ministrul sistemului, adică al învăţământului, Mircea Miclea, a bă­tut... pădurile pe câmpiile inundate de la Foeni şi Ionel în Banat gândindu-se că fie­care copil ar trebui să planteze până la Moş Crăciun câte un copac. Deh! Fie­care cu pomul său! Iar la pomul lăudat... Seducători şi comici au fost dascălii po­litici în prima zi a noului an şcolar amintind mai mult de vremea pionieratului lor decât de diligenţele ce trebuie să le facă din fotoliile cu răspundere în care sunt aşezaţi. De la orele de dirigenţie au absentat "motivat" profesorii sindicalişti care şi-au pus jalba în proţap în faţa ministerului pentru a cere mărirea notei de plată la salariile decente. Ei vor susţine în continuare o serie de re-reexaminări la ma­teria la care sunt mereu corigenţi. Într-o zi încărcată de festivism, de flori, zâm­bete portocalii, albastre şi de alte nuanţe doar presa scormonitoare şi-a aminti de copiii veniţi la şcoală cu gândul la cornul cu lapte, rânduiţi în băncile zdrenţuite de vreme, în clădiri insalubre, neautorizate, disputate la legile retrocedării sau dis­truse de ravagiile naturii. Nimeni din anturajul suspuşilor nu a pomenit de soarta elevilor necăjiţi, de drama dascălilor dezertori spre servicii mai bine plătite cu ris­cul pierderii onorantei diplome de licenţă.
    Sortită unui destin dramatic, Sănătatea, sistem vital, în orice societate, se a­flă din nou în criză. O criză profundă, aproape de colaps, la care ministrul Eugen Nicolăescu şi omologul său într-ale Finanţelor, Sebastian Vlădescu, caută cu dis­perare antidotul, adică bani, bani şi iar bani! E extraordinar de greu să asculţi concomitent răcnetele furnizorilor de medicamente şi ale farmaciştilor, care a­meninţă cu stop livrator pentru restanţele uriaşe neîncasate din 2004, precum şi plângerile directorilor de spitale care îşi mai pot târî bolnavii doar pentru in­tervalul unor săptămâni. Este imposibil să-i mai vezi pe semenii tăi murind la cozi in­fernale în faţa farmaciilor neputincioase. La stetoscopul sănătăţii pulsul sis­te­mului bate din ce în ce mai slab, iar străduinţele ministerului se transformă în controale, promisiuni peste promisiuni, termene, proiecte de legi. Vacarmul şi răz­meriţele din învăţământ şi sănătate au transformat totul într-o stare confuză până la ininteligibil cu excrescenţe în măsurile reformatoare de o zăpăceală scan­daloasă.
    Disonanţa acordurilor, dacă ne putem exprima metaforic, a cuprins demult, ca o pecingine, toate sistemele: de la politică la economie, de la justiţie la cultură, de la preşedinţie la executiv şi, acţionându-se în sensuri diferite, contrastele şi controversele se accentuează fără întrerupere. Trăirea intelectuală a crizelor din sistemele pe care le gestionează nu-i disculpă pe administratorii acestora de vi­na de a găsi leacul salvator în timpul mandatului pentru că noi, alegătorii, aş­tep­tăm vindecarea de la... "cap", de acolo de unde ne vin şi relele şi bunele.

---