Ca urmare a publicării articolului intitulat „Aflaţi de cinci luni în arest fără a fi judecaţi fraţii Sibişean concurează cu ...Miloşevici şi Saddam Hussein!", în ziarul Unirea din data de 23.09.2005, sub semnătura d-nului Ioan Hănţulescu, Biroul de informare şi relaţii publice al Tribunalului Alba este abilitat să vă remită următorul Drept la replică pe care vă rugăm să-l daţi publicităţii pentru o cât mai exactă in­for­mare a opiniei publice şi în conformitate cu prevederile Codului Deontologic al Jur­naliştilor.
    În cuprinsul acestui articol se menţionează, printre altele, anumite aspecte le­gate de desfăşurarea şedinţei de judecată din 19.09. 2005 în cauza penală în ca­re este judecat „Grupul Sibişean" aflat pe rolul Tribunalului Alba.
    În concret se impută judecătorului din cadrul Tribunalului Alba, care a prezidat completul de judecată, că ar fi lăsat în cursul şedinţei să se înţeleagă că soarta ce­lor din „grupul Sibişean" era deja hotărâtă, deoarece în loc să spună că rămâ­nea cauza în pronunţare pe excepţie a acordat în schimb termen, precizând că urmează pronunţarea prin încheiere „ca şi cum ar fi studiat deja probele şi ar fi de­liberat".
    Criticile enunţate sunt complet nefondate, poziţia exprimată de judecător în cursul şedinţei de judecată fiind în deplină concordanţă cu normele procedural penale. Astfel a fost respectat art.302 din Codul de procedură penală, potrivit căruia instanţa are obligaţia de a pune în discuţia părţilor şi a procurorului excep­ţiile invocate şi a se pronunţa asupra lor prin încheiere motivată. Judecătorul a precizat clar în şedinţă că urmează să se pronunţe asupra excepţiilor invocate, lucru pe care l-a şi făcut prin încheierea de şedinţă (care de altfel a fost comu­nicată inculpaţilor).
    Prin excepţiile invocate s-a solicitat de către avocaţii inculpaţilor restituirea cau­zei la procuror. În acest context, termenul de judecată a fost stabilit pentru ipoteza respingerii respectivelor excepţii, situaţie în care judecata urma să con­tinue şi era obligatorie stabilirea unui termen, acest procedeu fiind uzat în prac­tica judiciară.
    Evident dacă s-ar fi admis excepţiile, s-ar fi dispus restituirea cauzei la pro­cu­ror iar termenul stabilit pentru amânarea judecăţii ar fi rămas fără obiect.
    Astfel de critici nefondate la adresa activităţii instanţelor de judecată sunt de natură să afecteze în mod negativ imaginea şi implicit încrederea cetăţenilor în ce priveşte actul de justiţie. În consecinţă sugerăm o temeinică documentare anteri­oară publicării unor asemenea articole, şi în mod special contactarea purtătorului de cuvânt al instanţei.