Tranziţia în viaţa politică a ţării se prelungeşte de peste un deceniu şi ju­mătate fără a i se prevedea vreun final de succes. Văzută de la distanţă, din co­moditatea fotoliului, îţi dă succesiv fiori reci, senzaţii de sufocare şi năduf cât cu­prinde. Am devenit vulnerabili la imaginile de la distanţă ale aleşilor neamului, iar atunci când aceştia îndrăznesc să pogoare în mijlocul mulţimilor gafează jalnic parcă după şabloane demult decupate. Dacă premierul se învăluie ca o cristalidă spre a-şi crea starea de spirit necesară acţiunilor surpriză, preşedintele statului explodează ad-hoc cu finalitate de hohote devenite accesoriu inconfundabil. Con­centrându-şi toate elementele, domnul preşedinte al ţării focalizează mai bine de la distanţe mari, precum din Statele Unite, de exemplu spre a pune punctul pe "i" în problema petrolului sau a mobilizării pe frontul inundaţiilor. În contrapondere, premierul - preşedinte PNL, mai pragmatic şi productiv, îşi aranjează subtil ploile la Bratislava, prezentându-l pe apropiatul Dan Voiculescu liderului liberalilor europeni în perspectiva "soluţiei imorale" a Partidului Naţional Liberal de a fuziona cu Partidul Conservator prin absorţie într-o insolită geneză pentru un conglomerat mai dur, care să ţină piept unui PD în ascensiune. Atmosfera de tăinuire şi fe­rea­lă a (ne)înţelegerilor dintre cele două vârfuri ale puterii actuale s-a placat repede cu apariţii simultane în noroaiele şi ruinele podurilor dărâmate, dar mai ales cu declaraţii împăciuitoare, condescendente până la refuz.
    Politica din depărtări, în schimb, pe trasee şi axe este mult agreată, bine gus­tată de presa şi analiştii de dincolo de hotare. Hrăniţi astfel din fanteziile tele­politicii, parlamentarii Alianţei D.A., într-o recentă şedinţă a Consiliului Coor­do­nator al Alianţei, au propus ca în absenţa euroobservatorilor, "noul regulament să prevadă ca votul să poată fi dat prin corespondenţă şi, în acest fel, europar­la­mentarii îşi pot face datoria şi în plan extern şi în plan naţional". Cu fina-i ironie şi umorul care-l caracterizează, Adrian Năstase, încă preşedinte al Camerei Depu­taţilor, a taxat imediat ideea votului prin poştă, fie ea electronică, trimiţând cu o aluzie acidă la parlamentul fără nici o cameră: "Mi se pare greu de acceptat o asemenea formulă. Aşa stăm cu toţii acasă şi facem un Parlament la fără frec­venţă..." Oricum parlamentarii sunt mai mult absenţi - la propriu şi la figurat - de la lucrările Legislativului, iar atunci când sunt în teritoriu, deplasările le fac în interes personal, drapat cu interesul obştesc cu care ne comută atenţia de la ce­ea ce ne doare cu-adevărat. De aiurea ori de aproape, dragii noştri aleşi sfârşesc implacabil şi, cel mai adesea lamentabil, pe sticla televizoarelor şi în paginile zi­a­relor unde se afişează băţoşi, mustind de idei novatoare şi reformatoare, de in­tenţii care se termină odată cu emisiunea sau interviul. Zilnic ne dau asigurări de copii ascultători şi cuminţi, promit că nu vor mai face rele, că se vor juca împre­ună la guvernare, că din când în când îşi pot schimba rolurile. A demonstrat-o preşedintele Traian Băsescu aşezat în scaunul primului ministru când locul a rămas neocupat, la fel când d-l preşedinte a prezentat oamenilor de afaceri marile realizări ale Executivului sau când reiterează cu orice prilej sentimentele de clemenţă şi încredere în fostul partener din campania de alegeri şi actualul vârf al puterii, premierul Călin Popescu Tăriceanu. Rigoarea anticipatelor, a demi­siei guvernamentale, a grupurilor de interese s-a estompat sau, mai bine zis, a intrat la apă, în preaplinul revărsat peste naţiune, iar recidivele unor alegeri înainte de termen ori prematurele demisii şi altele pentru care ei, conducătorii, şi-au pro­pus o "toleranţă zero", nu se mai justifică, nu se mai potrivesc cu interesele, bi­ne­înţeles, ale poporului.
    S-a împlinit astfel un final de toamnă încercată mult prea departe de proiectele iniţiale ale celor pe care majoritar naţiunea i-a ales, un an de politică în degrin­goladă, de şovăieli, contradicţii şi nelămuriri, confirmând cu neînduplecare distan­ţarea politicienilor noştri, de orice soi ar fi ei, de miezul problemei, de neamul ăs­ta oropsit.

---