In Saptamana Patimilor si de Pasti s-au produs o serie de minuni pe care opinia publica si presa autohtona le-au atribuit, asa cum era de asteptat, nesfarsitei generozitati a Domnului *Intre acestea se numara descoperirea la Ceanu Mare a mormantului caporalului Fritz Schroeder, nimeni altul decat tatal cancelarului german Gerhard Schroeder. In consecinta, ceea ce diplomatia noastra n-a reusit nici in ruptul capului s-a intamplat din mila Domnului: cancelarul Germaniei va veni in Romania. "Sunt bucuros si, totodata, emotionat sa aflu, in fine, unde se afla mormantul tatalui meu. Ma voi duce cat de curand acolo - in intimitatea care sper ca-mi va fi acordata", a declarat Schroeder pentru cotidianul german "Bild", subliniind caracterul privat al proiectatei sale vizite. *O minune ar putea fi considerat si faptul ca presedintele Ion Iliescu si-a facut mea culpa fata de regele Mihai. "Nici ca se putea gasi o alta perioada pentru impacarea lui Ion Iliescu cu Regele Mihai! Saptamana Patimilor e un timp prielnic pentru meditatie si pentru iertare. Si, totusi, anuntul facut de presedinte in cadrul unei emisiuni televizate ne-a surprins pe toti. Pentru prima data, intr-o cauza importanta, Ion Iliescu a spus "am gresit, imi pare rau". Gestul e pe masura sarbatorii Invierii lui Hristos si va fi impresionat pe multa lume, chiar si pe republicanii convinsi. Mai mult, joi, premierul Adrian Nastase a anuntat ca guvernul renunta la recursul inaintat pentru retrocedarea Castelului de la Savirsin si a unei case din Bucuresti. Adica, a decis sa i se restituie cele doua imobile. In chiar aceasta decizie a Cabinetului Adrian Nastase se afla de fapt un adevar dureros. Impacarea dintre presedintele Romaniei (inclusiv Guvernul si PDSR) si Regele Mihai e una de ochii lumii. Vreau sa spun ca nu avem de-a face cu o conciliere de fond, ci cu una aparenta, care il vizeaza doar pe cetateanul Mihai. El, ca muritor si cetatean roman, se intalneste cu un alt muritor si cetatean roman, numit Ion Iliescu. Nimic mai mult. Daca regele si-ar fi recapatat proprietatile doar in virtutea legii, fara nici o interventie a guvernului, atunci am fi avut de-a face cu respectarea proprietatii. Dar proprietatea asupra celor doua imobile se reinstaureaza doar cu o aprobare de la stapanire. De la guvern, ca sa nu zic de la partid. E mai degraba vorba de un gest de bunavointa, menit a arata strainilor ca actuala putere stie sa se poarte si cu cei care au contestat-o". (Cornel Nistorescu in "Evenimentul Zilei" din 14 aprilie). *Inca o minune este faptul ca Romania are in sfarsit buget. Se pare insa ca, din nou, avem de-a face cu un "Buget pentru linistea guvernantilor", dupa cum afirma Gh. Cercelescu in editorialul editiei din 18 aprilie a cotidianului "Adevarul". "Guvernul PDSR si-a vazut visul cu ochii. Proiectul de buget pentru 2001 a trecut prin Parlament asa cum a dorit premierul Nastase: repede si fara sa sufere modificari de esenta. Este un motiv de satisfactie nu numai pentru partidul aflat la putere, ci si pentru multi romani care se asteapta ca "statul protector" sa le aline mai mult suferintele. Bugetul pentru 2001 isi propune, cel putin la nivel declarativ, sa raspunda unor astfel de asteptari. Se ridica totusi intrebarea: va si reusi? Toate guvernele si cu atat mai mult cele social-democrate isi propun sa reduca saracia si sa amelioreze conditiile de viata ale oamenilor. Succesul lor depinde insa de instrumentele pe care le folosesc pentru atingerea obiectivelor propuse (...) Nici un stat din lume n-are resursele sale proprii. Toate se folosesc de banii contribuabililor. "Statul protector" este finantat prin intermediul impozitelor. Cu cat sunt mai generoase ajutoarele si serviciile publice cu atat cresc darile catre stat. Guvernul Nastase nu putea face exceptie de la o asemenea regula. Prima masura pe care Ministerul de Finante a vrut sa o ia in scopul cresterii veniturilor publice a fost sporirea contributiei pentru asigurarile sociale. Zelul finantistilor a fost insa temperat de FMI, care a atras atentia ca o asemenea masura n-ar aduce nici un ban in plus atata vreme cat nici la actualul nivel CAS-ul nu este colectat in intregime. Fondul a reusit sa blocheze unele tentative ale guvernului de a baga mai adanc mana in buzunarul cetateanului, dar nu pe toate. Alte impozite si taxe au fost majorate, insa goana dupa banul contribuabilului va continua (...) PDSR are buni economisti, numai ca partidul de guvernamant si-a propus sa faca politica, nu reforma. Iar trucurile folosite la construirea bugetului scot cel mai bine in evidenta adevaratele intentii ale PDSR: mentinerea actualei stari de lucruri din economie, care sa-i asigure patru ani de guvernare linistita. Marii producatori de pierderi, care au golit buzunarele contribuabililor, vor fi deci tinuti in viata. Cum? Simplu: subventiile, reduse foarte mult sau chiar eliminate in unele cazuri dupa 1996, au fost rebotezate. In actualul buget se numesc transferuri. Subventiile astfel mascate au crescut fabulos. In loc sa stimuleze eficienta, PDSR favorizeaza ineficienta. Legea bugetului permite intreprinderilor neperformante nu numai sa sporeasca salariile, ci sa dea si premii celor care produc pierderi. Un amendament care cerea interzicerea unor astfel de practici antieconomice a fost respins de parlamentarii PDSR. De ce? Pentru ca, au spus acestia, amendamentul respectiv va fi introdus in acordul stand-by cu FMI. Care acord? Primul care a atras atentia asupra adevaratelor intentii ale PDSR a fost chiar Fondul. Reprezentantul FMI la Bucuresti, care nu vorbeste niciodata din proprie initiativa, a tinut sa avertizeze in ajunul adoptarii proiectului de buget ca "sustinerea companiilor de stat cu pierderi nu poate continua la infinit". *Votarea bugetului a fost si prilejul pronuntarii divortului dintre PNL si PDSR inaintea termenului stipulat in protocolul dintre cele doua partide. O analiza a motivelor care au provocat ruptura face Ion Cristoiu in "Curentul" din 18 aprilie. "Sigur pe sprijinul UDMR, contand pe jocul discret al PRM (formatiune obligata prin esenta sa voteze legile de stanga) partidul de guvernamant n-a catadicsit nici macar sa treaca la revizuirea Constitutiei, act in care avea si el un interes major. In timp ce oamenii PRM se bucurau in teritoriu de o gingasie primavaratica din partea Guvernului, cei ai PNL erau cotonogiti pe capete. Poate si pentru ca, spre deosebire de PRM, PNL detinea privilegii materiale ravnite intens de clientela hamesita a PDSR. Treptat, treptat, Valeriu Stoica, artizanul logodnei cu PDSR, a simtit pe pielea lui presiunea realitatii. Pe de o parte, sub forma unor semnale privind pierderea electoratului, dezamagit de un PNL pentru care nu votase, respectuos pana la slugarnicie cu formatiunea majoritara. Pe de alta, sub forma criticilor tot mai acerbe din partea tovarasilor sai de partid, inclusiv din partea celor care-l sustinusera la Congres. Dibacele politician s-a vazut nevoit sa-si recunoasca infrangerea. Viata i-a stricat toate calculele. Unele fapte le putea insa anticipa. Ca, de exemplu, colaborarea organica dintre PDSR si PRM. Altele nu puteau fi prevazute. Ca, de exemplu, trainicia relatiei dintre nationalismul pedeserist si iredentismul udemerist. Zarurile sunt acum aruncate. Dezbaterea Bugetului a insemnat ruperea de facto a Protocolului. PNL a trecut oficial in opozitie, dupa un sir de tresariri contradictorii. Padurea de spini de acum incepe. Liberalii au de recuperat imaginea de partid aflat intr-o pozitie fara echivoc. (...) Pentru a fi rentabila electoral, aceasta pozitie trebuie sa raspunda nu numai celor ce au votat cu dreapta, la scrutinul trecut, dar si celor ce au refuzat sa se deplaseze pana la centrele de votare.
Maria Lucia MUNTEANU