Odata cu functionarea tot mai intensa a organizatiilor neguvernamentale, numeroase persoane sunt incadrate cu contract si carnet de munca in cadrul acestora, fiind platite prin diferite proiecte finantate de fundatii si organizatii din strainatate. Totul ar fi in regula pana aici, caci munca inseamna bani, iar banii trebuie sa vina de undeva. Apare, insa, o situatie de tot hazul atunci cand este nevoie sa se inregistreze carnetele de munca la nivelul Inspectiei muncii. Caci, in functie de programe, de finantatori si de proiecte, titulatura angajatilor difera, de cele mai multe ori fiind denumiri ce nu se gasesc in nomenclatorul romanesc de functii, fiind nevoie sa se procedeze la tot felul de echivalente. De pilda, in cadrul Proiectului "Eugenia", "(Ecos - Ouverture), denumirile functiilor sunt urmatoarele: animator tema, animator local, consultant tema etc. Si, cum asa ceva nu exista in nomenclatorul romanesc, trebuie sa se procedeze la "echivalente": coordonator de proiect, asistent, secretar etc. Astfel, aceleasi persoane sunt denumite diferit in carnetul de munca si in documentele proiectului, ceea ce poate crea tot felul de confuzii. (I.H.)

     Am intrat deja in a treia decada a lunii aprilie si culturile agricole de paioase duc inca dorul ingrasamintelor. Din situatia operativa intocmita de DGAIA Alba rezulta ca pana acum au fost fertilizate fazial cu azot doar 39 la suta si 45 la suta cu fosfor din totalul culturilor de grau si orz insamantate in toamna trecuta. Lipsite de hrana necesara, graul si orzul nu vor putea valorifica potentialul biologic de care dispun iar productiile obtinute vor fi cu siguranta diminuate. (O.B.)

     Preluarea serviciilor in domeniul public privind producerea si distribuirea apei potabile de catre Primaria Abrud, in urma razboiului purtat cu SC Abrudelul SA, dar care din informatiile pe care le detinem nu s-a terminat - a condus la ameliorarea acestei situatii, in sensul ca lumea a avut apa permanent in blocuri. Situatia insa ramane pe mai departe catastrofala, deoarece conductele vechi si degradate "explodeaza" mereu, producand adevarate inundatii in Abrud. Primaria e ingrozita pur si simplu si aproape ca nu mai face fata cu fortele de care dispune pentru remedierea situatiei. In peste 10 puncte s-au spart conductele, apa iesind la suprafata si inundand anumite zone. Astfel, chiar in fata garajului d-lui deputat PRM Emil Crisan s-a produs spargerea unei conducte incat aproape ca s-a blocat circulatia. Alte puncte sunt in fata Hotelului, a Centralei termice 3, a Complexului Comercial de langa Piata Abrud etc. Asadar problema apei potabile la Abrud ramane pe mai departe o adevarata teroare. Dar ceea ce este mai ingrijorator e ca vine vara si exista pericolul izbucnirii de epidemii, unele dintre ele, ca hepatita virala, trenand de ani de zile. (I.R.)

     Iarna care a trecut a fost destul de blanda, dand astfel posibilitatea bunilor gospodari sa efectueze tratamentele necesare pomilor. Fie din lipsa banilor, fie din neglijenta, tratamentele de iarna nu s-au facut decat pe 539 ha din totalul de 1359 ha. Nici taierile de rodire a pomilor nu s-au efectuat decat pe 66 la suta din livezi. Asa ca pomii au ramas descoperiti, fiind o prada usoara pentru invazia unor daunatori. (O.B.)

     La initiativa Primariei Abrud s-a desfasurat o actiune de plantare de brazi si vopsitul bancilor in parcurile dintre blocurile din Abrud. Au participat in mare majoritate copii de la Centrul Scolar de Recuperare Abrud, sub coordonarea educatorului I. Barlea. S-au plantat peste 40 de brazi Este de asteptat ca astfel de actiuni sa se desfasoare mai ales in zonele unde este o incarcatura excesiva de gunoaie si caini vagabonzi. (I.R.)

     S-a impamantenit expresia in popor "Toma necredinciosul", care este folosita ori de cate ori cineva nu crede un lucru sau cere argumente pentru a accepta o situatie. Cu alte cuvinte Toma este in acest context un element de comparatie negativ, un om care se doreste a ramane cerebral, un empirist sau un adept care cere semne doveditoare pentru a crede.
     Dati-mi voie sa contrazic aceasta expresie atat de adanc incetatenita in mintea romanului si nu numai a lui, ci chiar in expresia multor popoare. Vreau sa analizam real situatia lui Toma si sa vedem cine era acest Toma. Numele de "Toma" este de origine aramaica si inseamna "geaman", deci se pare ca Toma ar fi avut un frate geaman, despre care insa nu stim nimic. Evanghelistul Matei utilizeaza expresia greaca "Didimos" (geaman) (Ioan 11,16; 20,24). Ce trebuie sa retinem din aceasta analiza: dragostea de Hristos a fost atat de mare la acest apostol, incat a fost in stare sa-si lase fratele geaman, care nu impartasea aceeasi credinta si sa-L urmeze pe Hristos. Stim cu totii cat de greu desparti doi frati gemeni in viata. De aceea, Mantuitorul spusese: "voi, cei ce Mi-ati urmat Mie, la innoirea lumii, cand Fiul Omului va sedea pe tronul slavei Sale, veti sedea si voi pe douasprezece tronuri, judecand cele douasprezece semintii ale lui Israel" (Matei 19,28). Ce dragoste profunda pentru Dumnezeu: sa lasi totul si sa-I urmezi Lui.
     Aici trebuie cautata disperarea si "necredinta" lui "Toma": si el lasase totul si el se rupse de ceea ce avusese mai drag (fratele geaman), asa cum Petru isi lasase sotia si probabil copiii, iar fiii lui Zevedei (Ioan si Iacob) isi parasisera tatal (Zevedei) in corabie si-L urmasera pe acest Necunoscut. Trei ani si jumatate urmase Toma pe Iisus si acum care era finalitatea? Murise? A disparut asa dintr-o data acest Iisus, in care a crezut si ale Carui sfaturi le urmase? Ce se va intampla cu el acum cand totul s-a sfarsit? Unde se va intoarce? La casa parinteasca? Dar toti oamenii din sat stiau ca devenise ucenicul acelui Profet si il vor acuza toata viata ca pe un tradator de Legea lui Moise (caci asa lasasera sa se inteleaga fariseii). Va fi izgonit din sinagoga, ori acest lucru era identic cu eliminarea din comunitatea evreiasca, cu moartea personalitatii lui, caci toata viata va ramane un nimeni. Nu se poate ca Iisus sa moara asa, dintr-odata. Ce ramane atunci din predicile Lui despre inviere? Cum se mai explica invierile, pe care le facuse El (cu Lazar, cu fiica lui Iair sau cu tanarul din Nain)?
     Toma nu era un cerebral, nu era unul care dorea probe palpabile despre Invierea lui Hristos, un fel de apostol-rationalist. Nu. Insa in el se stransese un munte de evenimente, care ii daduse peste cap tot crezul sau. El vazuze planurile zelotilor, care doreau sa profite de prestigiul lui Iisus si sa declanseze pe acest fundal rascoala de eliberare de sub romani. El auzise planurile fariseilor, care din umbra argumentau necesitatea ca Hristos sa fie omorat deoarece "e mai bine sa moara un om pentru popor". Toma vazuse multimea inarmata in gradina Ghetsimani, precum si trupul atarnat pe cruce al lui Iisus. Toata viata lui fusese un om curajos si sentimental. Cand moare Lazar, Toma sare si striga "sa mergem si noi si sa murim cu el" (Ioan 11,16). Era chiar un copil la minte. Cum sa mori si tu cu unul care a murit? Dar el avea sufletul de copil, ar fi murit pentru oricine in seninatatea inimii lui.
     Dar acum copilul din inima lui Toma obosise. Iubirea lui de copil parca imbatranise. Unde era acel Iisus, care il inflacarase trei ani la rand? Unde era Iubirea sufletului lui, pentru care era gata sa moara, chiar daca fugise si el de frica in gradina Ghetsimani? Unde era Speranta vietii lui, care ii daduse acel licar de lumina? Nu se poate sa moara. Stirile bulversante despre o eventuala inviere a lui Hristos il zapacisera, deoarece erau contradictorii: unii dintre ucenici spusesera ca nu au vazut nimic, doar niste giulgiuri, femeile afirmau ca au vazut o aratare de inger, care le-au spus ca a inviat. Nu mai stia ce sa creada. Si atunci cand apostolii i-au spus: "L-am vazut pe Domnul", Toma izbucneste: "De nu voi vedea semnul cuielor in palma Lui si nu voi pune mana mea in coasta Lui nu voi crede". Cu alte cuvinte: gata, mi-ajunge, vreau sa-L vad. Iubirea vietii mele vreau sa o imbratisez din nou. Daca este asa cum ati spus voi, eu vreau sa ingenunchez din nou in fata Lui si sa-L strang in brate pentru a nu-L mai pierde niciodata. L-am pierdut o data in gradina Ghetsimani, nu mai vreau sa mi se mai intample acest lucru.
     Hristos i se arata peste o saptamana, iar Toma cade in fata lui Hristos cu acele memorabile cuvinte pe buze: "Domnul meu si Dumnezeul meu!". Doar atat mai putea sa spuna el in acel moment. Era coplesit. Deci nu au fost in zadar cei trei ani si jumatate de ucenicie langa acest Om. Nu era un singur om. Acum stia ca Necunoscutul era Fiul lui Dumnezeu. Nu se va mai indoi niciodata. De fapt el nu se indoise, dar cedase tensiunii din el cum ca ar putea sa-L piarda. Intr-adevar, Toma va fi unul dintre cei mai activi apostoli. Nu se cunoaste prea mult despre viata lui, dar se stie ca a misionarizat in India. Cine cunoaste cate ceva despre religiile Indiei, stie ca aceste credinte sunt foarte puternice si au un prag de moralitate foarte ridicat. Filozofia Uppanishadelor este una dintre cele mai elevate gandiri religios-morale. Si totusi Toma a reusit sa puna bazele primei Biserici crestine, cea din Malabar. O lupta pe viata si pe moarte pentru a convinge lumea ca ceea ce el pipaise era Realitatea suprema: Hristos este Fiul lui Dumnezeu. Iubite cititorule,
     Evanghelia despre "necredinta lui Toma" are un mesaj aparte. Nu ideea de a fi necredinciosi sau niste cautatori de semne rationale despre existenta lui Dumnezeu, deoarece mintea noastra oricum nu poate cuprinde Supra-rationalul Divin. Este ca si cum ai incerca sa prinzi toata apa marii intr-o scoica. Nu. Ci faptul de a avea permanent constiinta de a te afla in fata "Domnului si a Dumnezeului Tau". Domnul si Dumnezeul trebuie sa ramana cautarea vietii noastre, Cel dupa care suspina viata si sufletul nostru, nu numai in atmosfera Pastilor, ci permanent, deoarece toata viata noastra trebuie sa ramana un paste, o trecere spre eternitate. "Domnul meu si Dumnezeul meu" sa-ti fie strigatul bucuriei tale de fiecare zi.
pr. Emil JURCAN

     Este mare bucurie sa vezi ulitele comunei Galda de Jos pline de copii. Aici nu exista riscul inchiderii scolilor si disponibilizarii cadrelor didactice. Traditia familiilor, de-a avea mostenitori care sa duca mai departe treburile gospodariei, este inca puternica. Continuitatea galdenilor in satele Benic, Mesentea, Cetea, Oiejdea, Galda de Sus si in satul de centru Galda de Jos, este asigurata de cei 366 de copii de varsta scolara si alte sute ce frecventeaza doar gradinita. Primarul comunei, d-l Romulus Raica, isi face un titlu de mandrie din a afirma ca: "In comuna noastra viitorul este asigurat. Copiii de acum, tanara generatie care ramane sa duca mai departe munca si traditiile locului, dovedesc mai multa receptivitate si deschidere fata de nou si am mare incredere in ei ca vor sti sa valorifice pamantul si roadele lui. Sunt convins ca unii dintre ei se vor implica in prelucrarea si valorificarea resurselor agricole, in dezvoltarea agroturismului". Spusele primarului sunt sustinute de unele initiative private privind asocierea satenilor pentru exploatarea pamantului si infiintarea unor firme de prestari servicii comerciale ce au inceput sa primeneasca peisajul edilitar al comunei. Dupa lumina electrica, galdenii si-au introdus gazul metan, iar acum trag nadejde sa prinda contur proiectul de racordare la magistrala de apa curenta ce trece pe langa capatul de jos al comunei. O parte insemnata din drumuri sunt asfaltate si modernizate. Actiunea de reabilitare a celorlalte drumuri este in plina desfasurare. Centrala telefonica digitala nu mai este o noutate. Sunt la moda telefoanele mobile. Este adevarat ca mai sunt inca multe de facut si Primaria nu dispune de resursele financiare de care are nevoie. Important de retinut este insa dorinta primarului si a consilierilor de-a se bate pentru permanentizarea tinerilor in satele in care s-au nascut. Elementele de baza ale unei infrastructuri exista. Mai este nevoie ca oamenii cu bani si cu idei valoroase sa le puna in practica, sa vina in intampinarea multimii de turisti indragostiti de frumusetile naturale ale Vaii Galzii. Infiintarea unor pensiuni si spatii de cazare, inscrise in circuitul turistic, ar fi binevenite. Speranta este in tinerii ramasi in sat.
Sebastian TRUTA

     Una dintre nemultumirile Inspectoratului de Protectie a Mediului (inca de pe vremea cand era agentie), este faptul ca numeroase amenzi acordate agentilor economici sau persoanelor fizice care polueaza sunt contestate, atacate in instanta si, de cele mai multe ori, neexecutate. (Truda zadarnica din partea inspectorilor care au constatat incalcarea legii si au intocmit actele de constatare a contraventiei). Nu e de mirare acest lucru insa, din moment ce institutia respectiva nu are un jurist angajat. La problematica atat de vasta cu care se confrunta IPM si la paienjenisul legislativ prin care isi desfasoara activitatea, acest lucru este inadmisibil.
     E drept ca organigrama aprobata de MAPM nu prevede un astfel de post, prevazand insa posturi de relatii publice, relatii cu mass-media etc. Adica, e mai importanta imaginea (ambalajul) decat eficienta institutiei (continutul). Daca doresti consiliere in domeniu si vrei sa te adresezi unui specialist in legislatia mediului (ca sa nu faci vreo greseala si sa nu fii amendat sau adus in fata instantei), afli ca nu ai cu cine sa stai de vorba: IPM are o conventie incheiata cu un jurist... ale carui date de identificare in vederea contactarii sunt greu de obtinut. (Noi n-am obtinut nici numele, nici numarul de telefon si, astfel, nu ne-am putut lamuri cu privire la o problema ce tine de legislatia mediului!). Poate ca e momentul si in tara noastra sa se dea mai multa atentie legii, cunoscatorilor si aparatorilor ei, pentru a descongestiona pe cat posibil "salile pasilor pierduti". Iar problema aceasta trebuie comunicata, cu curaj, la nivelul ministerului de resort, nu acceptata starea actuala de fapt, cu obedienta indiferenta. (I.H.)