Am sarit cu totii in sus, disperati, cand jumatatea de dincolo de Prut a Moldovei lui Stefan s-a procopsit cu Voronin la conducere, un presedinte tot atat de moldovean pe cat e Republica Moldova de sovietica. Iata, insa, ca a fost suficienta o intalnire a lui Voronin cu Putin (si o negociere, probabil, pe aceeasi limba) pentru a se realiza ceea ce nu s-a reusit de catre nici o forta romaneasca de pana acum, dintre cele declarate democratice, aparatoare ale drepturilor omului, iubitoare si protectoare de romanism: eliberarea lui Ilie Ilascu. Dupa noua ani de puscarie cumplita (inchis ca o fiara in cusca, supus la mai multe executii simulate), Ilascu este redat familiei sale de sorginte latina, pentru care n-a pregetat sa se ridice la lupta. Ilie al nostru, in fata caruia cu totii ar trebui sa ne inclinam plini de respect, isi va lua locul ce i se cuvine: fotoliul de senator in Parlamentul Romaniei.
     Am fi, insa, naivi daca ne-am inchipui ca doar de dragul nostru, al romanilor, Ilascu este redat Romaniei. Cine stie ce calcule sau ratiuni superioare stau la baza acestei decizii? Suntem atat de bucurosi si de maguliti in demnitatea noastra vartoasa, romaneasca, de revenirea acasa a lui Ilascu (din pacate fara pamantul romanesc pentru care a fost hotarat sa-si dea viata, care l-a nutrit de copil), incat ignoram un alt aspect: partidele declarate sus si tare pro-occidentale, pro-americane, cele istorice romanesti (PNTCD, PNL), cele nationalisto-securisto-comuniste (nu exemplificam!) n-au avut pana acum succes in demersurile lor in acest sens, pana nu s-a dat "unda verde" de la Moscova. (Desi, poate, un rol important in acest act de justitie il au si demersurile la inalt nivel din partea Occidentului sensibilizat). Si mai ignoram un aspect: Ilascu este senator al Partidului Romania Mare! Un succes incontestabil pentru Corneliu Vadim Tudor (caruia trebuie sa-i recunoastem darzenia si incapatanarea in promovarea imaginii sale de nationalist pur sange). Nu stim, insa, cum va fi folosita imaginea eroului moldovean de partidul mai sus amintit, intr-o perioada extrem de sensibila in politica externa a tarii noastre. (Sa fie eliberarea, oare, o replica la Legea maghiarilor de pretutindeni?) Ar fi pacat ca, dupa ce l-am avut pe Ilascu drept varf de lance a romanismului indreptat spre Rasarit, sa-l vedem "rasucit" ca o girueta spre Apus, la modul agresiv. Caci el nu trebuie sa fie o arma, ci un simbol al mandriei, demnitatii si respectului nostru fata de noi insine! Nu stim daca Ilie are idee despre ceea ce inseamna prea larga libertate a politicii romanesti (spre care, iata, nu se prea grabeste sa vina pana nu vor fi eliberati si camarazii sai). Ar fi dureros daca s-ar intampla si cu acest om, urias in dimensiunea suferintei si patriotismului sau, ceea ce s-a intamplat cu alti oameni de valoare, cand au intrat in politica: au fost jigniti, batjocoriti, li s-au gasit tot felul de defecte si au fost murdariti de acuze dintre cele mai dezgustatoare. Sa speram, totusi, (in ciuda balcanismului nostru politic) ca prezenta sa in cadrul Legislativului va aduce (macar din respect) linistea impaciuitoare si consensul fortelor romanesti constructive. "Ca sa devenim din nou ceea ce am fost... si mai mult decat atat!"
Ioan HANTULESCU