Doamne, cate lucruri poti invata din cele mai nesemnificative intamplari si din cele mai banale povestioare. Un mare pasionat de vanatoare, Ionel Pop, autor al mai multor volume din domeniu, a scris candva o povestire foarte interesanta despre o stana de undeva, din varful muntelui, care poate fi asemuita linistit cu "stana" noastra, Romania. Cica la stana respectiva, stapanul crestea o scroafa uriasa, careia ii facuse un cotet din lemn tare, cu tot felul de incuietori, ca sa n-o ajunga fiarele salbatice. Intr-o noapte a venit ursul si, cu toata harmalaia cainilor, a incercat trainicia cotetului, pe care n-a reusit sa-l deschida. Bucuros de intamplare, incepand de a doua zi, stapanul a considerat cainii inutili si nu le-a mai dat de mancare, iar tot zerul si mamaliga ramase de la stana le dadea scroafei, ingrasand-o peste masura. Lihniti de foame, dulaii umblau zi si noapte pe coclauri, ca sa vaneze si sa isi duca zilele, lasand stana nerecunoscatorului stapan in voia soartei. Dar, iata, intr-o noapte a venit din nou ursul si, fiindca nu mai era nici un caine prin preajma, a avut timp sa se ocupe de cotetul scroafei, in timp ce omul dormea linistit iar de aceasta data a reusit: si-a varat puternicele labe sub talpa cotetului, l-a dat peste cap, a insfacat scroafa si... dus a fost, netulburat de nimeni. A doua zi, omul si-a pus mainile in cap a jale si paguba.
     Este exact ceea ce se intampla azi in "stana" romaneasca, unde incearca sa se ingrase "scroafa economiei nationale", in timp ce cainii de paza sunt lasati sa rabde de foame. Credeti ca le mai vine lor sa pazeasca ceva? Frati politicieni, cu o armata desculta, o politie fara carburant la masinile invechite, un SRI tentat mai degraba sa sfasie oitele din stana decat sa le apere... vai de "scroafa" noastra! E drept ca dulaii nu trebuie sa se transforme in ceva similar garzii pretorienilor din imperiul roman, care ajunsese sa schimbe imparatii dupa bunul plac, dar nici sa-i lasam fara mijloace eficiente de lupta impotriva fiarelor din codrii ce ne inconjoara. Caci, nu fiti naivi, sunt destui care arunca priviri pofticioase in "stana" noastra. Destui care isi ascund poftele sub vorbe frumoase, zambete de circumstanta si, sub masca unor impuneri in vederea alinierii la standardele internationale, ne constrang sa ne distrugem insesi regulile noastre de stabilitate, moralitate (vezi legiferarea homosexualitatii) si cele de eficienta sau protectie. Iata un exemplu in acest sens: in Elvetia orice importator care aduce in tara un produs inexistent pe piata interna (dar necesar economiei nationale) este scutit de taxe si impozite. Dar, daca aduce un produs care face concurenta celor ce se produc in tara, i se pun taxe de-a dreptul covarsitoare si descurajatoare, pentru a se proteja productia interna. In schimb, exportul este sustinut si incurajat prin toate mijloacele. Sa mai pomenim de subventiile ungurilor in propria agricultura sau despre politicile nemtesti de subventii si dezvoltare in toate domeniile, toate avand ca scop atingerea unui grad inalt de competitivitate si tintind aceeasi deviza binecunoscuta: "Deutschland, Deutschland, über alles", adica "Germania deasupra tuturor". Pe cand se vor trezi si "stapanii" nostri politici si vor gandi conform unor principii care sa aiba Romania in prim plan, ca entitate indestructibila? O entitate ca o familie, care sa fie in centrul atentiei tuturor membrilor ei si de a carei dezvoltare sa fim cu totii raspunzatori, ca membri ai unei echipe ce trebuie sa invinga, indiferent ca unii joaca pe extrema stanga iar altii pe extrema dreapta.
Ioan HANTULESCU