Nu trebuie sa fii monarhist ca sa intelegi si sa aplauzi gestul presedintelui Iliescu de a-l invita pe Majestatea Sa Regele Mihai sa vina in tara de bastina si sa-i retrocedeze o parte din fostele proprietati. Cu atat mai mult cu cat el n-a abdicat, nu si-a parasit de buna voie tara. E un semn ca, in sfarsit, clasa noastra politica s-a mai maturizat, ca incepe sa sufle un vant al normalizarii prin palatele de pe Dambovita. E un drept consfintit de destin, de insusi Dumnezeu, de a putea reveni si a te stabili in locul in care te-ai nascut, in tara pe care ai slujit-o cu credinta si devotament. Titlul, calitatea de monarh nu ti le poate lua si anula nimeni, nicicand pentru ca ele sunt conferite de divinitate. Regele este uns de Dumnezeu sa conduca o natiune, un popor si, oricat de vitrege ar fi vremurile istoriei, el trebuie respectat cu onoare si demnitate. Cu atat mai mult in cazul Regelui Mihai care nu s-a implicat si a afirmat cu tarie ca nu se va implica in politica, ca va face tot ce-i va sta in putinta pentru binele tarii sale, ca va respecta intrutotul optiunea marii majoritati a romanilor, aceea de a fi republicani.
     Asadar, se intoarce acasa un rege, dupa ani lungi de exil, fara de tara. Un om de o verticalitate morala, de o cinste si corectitudine desavarsite, un rege cu un destin mai mult decat tragic, care a suferit enorm pentru tara sa. Se face cu o intarziere de zece ani, o reparatie istorica, dar mai bine mai tarziu decat niciodata. Caci Mihai I face parte integranta din patrimoniul national. El este una din personalitatile secolului XX abia incheiat care a devenit o figura istorica si a carei reabilitare constituie un act de justitie morala. Mihai I este singura personalitate marcanta ramasa in viata care a participat la deznodamantul marii conflagratii mondiale si cu atat mai mult merita recunostinta si pretuirea noastra, care, repet suntem republicani, dar ne iubim istoria si pe cei care s-au implicat pozitiv in desfasurarea evenimentelor cruciale in beneficiul tarii. Tocmai de aceea gestul lui Ion Iliescu ramane unul de mare intelepciune, de intelegere a unei situatii cu profunde rezonante istorice. Este paradoxal pentru unii si in special pentru liderii taranisti cum a putut sa faca Ion Iliescu o asemenea pirueta politica, de la aceea de antimonarhist convins, de actant al intoarcerii lui din drum catre tara, la cea de inteligenta si curaj de a-l invita sa revina acasa si de a i se retroceda Castelul de la Savarsin si Palatul Elisabeta. Bietii de ei, alde Constantinescu, Diaconescu si altii, se simt acum foarte frustrati ca d-l Iliescu a intors foaia, dovedind ca este un diplomat si un om politic de prim rang, care cunoaste foarte bine arta compromisului in politica. Ca el s-a convertit tine de simtul omului politic, de abilitatea si maleabilitatea unui lider care stie sa cedeze cand trebuie. Demersul lui este unul de exceptie. El si-a facut si mea culpa, a facut o reparatie istorica si in acelasi timp a demonstrat Occidentului ca lucrurile incep sa se aseze in matca lor fireasca. Nimeni nu are de pierdut. Cea care va avea de castigat va fi Romania. Cuvantul regelui, prezenta sa la unele intruniri internationale de varf vor fi o garantie ca sansele Romaniei de integrare in structurile euro-atlantice vor creste considerabil. Dar poate ca in primul rand regele Mihai va fi un reper moral foarte solid in zbaterile prin care trece societatea romaneasca, el fiind deasupra intereselor meschine de partid, deasupra politichiei marunte, de esenta balcanica.
Gheorghe JURCA