Intalnirea dintre regele Mihai si presedintele Ion Iliescu, considerata de cei mai multi comentatori drept un simptom al normalizarii Romaniei, si schimbarea liderului PD, etichetata de un ziar central drept "caderea imperiului Roman" sunt cele doua evenimente care au captat in cel mai inalt grad atentia presei autohtone. In primul caz s-a vorbit mai mult despre Ion Iliescu decat despre regele Mihai, fapt de natura sa confirme asertiunea potrivit careia presedintele a dat o adevarata lovitura... de imagine *"Putini l-au vazut pe Ion Iliescu mai nerabdator ca in seara zilei de 19 mai. El a masurat de cateva ori, cu pas mic si nervos, scarile de la intrarea in Palatul Cotroceni, a privit in zare si va fi blestemat in gand drumurile proaste care ii fac pe oaspetii sai sa vina cu intarziere. S-ar fi spus ca, dupa decenii de asteptare, urma sa revada o persoana importanta de care istoria l-a despartit. Pe care a dispretuit-o inainte de a fi invatat s-o pretuiasca. (...) Este de inteles emotia cu care a fost urmarit presedintele in drumul sau impleticit catre intalnirea cu istoria. Dupa ce usa Salonului oficial s-a trantit in nasul jurnalistilor si transmisiunile in direct s-au intrerupt, au rasuflat cu totii usurati, chiar daca in anii trecuti, la repetitii, Ion Iliescu a incurcat de multe ori replicile si gesturile normalitatii, intorcand perechea regala din drum, tratand-o ca pe o gasca de ilegalisti. De data aceasta, in premiera, si-a dat silinta si a facut un rol de zile mari. Poate ca ostentativ, crispat si involuntar ipocrit, ca orice om care tine mortis sa i se ia in calcul ultimele intentii bune si sa i se uite gafele. S-a pregatit, insa, mai bine, a adus pe scena actori mai tineri si mai plini de fantezie, si-a regasit zambetul jovial de pe vremea imbratisarilor cu Mihail Gorbaciov si a facut pasul decisiv. E drept, cu aceasta ocazie a mai intinat, pe ici-pe colo, valorile deprinse la Moscova, i-a furat lui Emil Constantinescu privilegiul de a fi fost singurul presedinte monarhist, si-a aruncat in ceata simpatizantii, dar ce mai conteaza? Imaginea sa de gazda grijulie si nerabdatoare a patruns in casele tuturor, facandu-i partasi la aceasta impacare istorica si, lucru ciudat, cu iz de telenovela" (N.C. Munteanu, in revista 22, nr. 585) *Apropo de telenovele, cel mai inspirat titlu referitor la schimbarea liderului Partidului Democrat a aparut in cotidianul "National" din 21 mai: "A castigat Betty cea urata". In toate ziarele, de altfel, au existat titluri sugestive si comentarii ample pe marginea evenimentului de la sfarsitul saptamanii trecute. Astfel, in "Adevarul din 21 mai, Cristian Tudor Popescu, in stilul sau inconfundabil, il face harcea-parcea pe don Pedro, comparandu-l cu un "pulover destramat" *"In ciuda afirmatiilor optimiste ale feluritilor "analisti", Petre Roman e terminat ca om politic. Electoratul, in toamna, si acum propriul sau partid au respins nu atat un om, cat un tip de politician. Roman a fost si ramane un produs al comunismului. Nascut in Primaverii, trimis in Vest de comunism, educat in stil occidental tot ca vlastar al aristrocratiei comuniste, el s-a straduit din rasputeri sa faca uitate radacinile sale rosii. In acest scop, si-a pus tot soiul de masti, facand-o cand pe nationalistul ("naframa Transilvaniei", "osul de ardelean"), cand pe crestin-ortodoxul fervent, cand pe democratul. In fapt, toate acestea nu erau decat modalitati de a-si impinge in fata propria persoana, singura care-l intereseaza. Cum insa nimeni nu-si poate nega natura profunda, "democratul" Roman s-a comportat in partidul sau ca un autocrat comunist tipic, reprimand dur orice "fractionism", considerandu-se deasupra tuturor, deasupra regulilor partidului. Modul in care a parasit sala dupa ce a fost invins democratic in alegerile de partid te face sa te gandesti cu un fior la posibilitatea ca acest om sa fi ajuns presedintele Romaniei. Cat a fost la guvernare, a practicat o combinatorica politica zapacitoare, ba iesind, ba intrand, cu unicul scop de a ramane la putere. Electoratul a fost pierdut pe drum in aceasta politica de biliard, de cabinet, un joc cu forme goale care a tinut tara pe loc. Petre Roman e o fotografie miscata, in ale carei contururi difuze oamenii ghicesc ceva foarte neplacut la vedere. E greu sa te creada cineva cand vorbesti de patrie, de Dumnezeu si de cei multi si sarmani, iar fiicele tale bat barurile de noapte la remorca unor gigalai..." *Un critic aproape la fel de aspru, dar de aceasta data al lui Traian Basescu, se dovedeste a fi Adrian Severin in editorialul "PD - Partidul Dreptei?", aparut in cotidianul "Ziua" din 21 mai *"Ca ministru si ca primar Traian Basescu si-a creat reputatia de om hotarat si energic, ca si de lider care face ceea ce spune. Electoratul nu a putut decat sa se simta atras de un asemenea conducator intr-o Romanie in care politicienii sunt, in marea lor majoritate, ezitanti, slabi si mincinosi. Ingroziti de smecheri cu cuget slab si glas pitigaiat, alegatorii romani au crezut ca cine vorbeste tare este si om tare. De aceea aspectul frust al limbajului a fost luat drept sinceritate si oamenii au crezut sincer ca imaginea este ambalajul unei realitati pe masura. Nimeni nu s-a mai obosit sa vada ca transporturile aeriene sunt la pamant, ca flota navala este in aer si ca traficul rutier se scufunda; ca, in afara unei superbe mediatizari, razboiul contra capitalismului de chiosc a fost doar o cacialma menita a-i racori pe carcotasii invidiosi si ca trimiterea cainilor vagabonzi in "lagare de concentrare" pentru ca sterilizarea sa-i faca liberi a fost de fapt o forma de euthanasiere a luciditatii cetatenesti; ca strazile Bucurestiului sunt desfundate in timp ce canalele sunt infundate. Concluzia, indusa prin acelasi populism aplicat ca o cataplasma universala pe asteptarile, angoasele si durerile stiintific identificate ale celor multi, a fost ca este suficient sa faci ceea ce spui spre a avea dreptul de a face ce vrei. Or, o asemenea mentalitate este un minunat oxigen pentru autoritarism.
     Daca peste aceasta combinatie de populism, autoritarism, justitiarism abuziv si socialism de piata se toarna sosul picant al nationalismului, mancarea extremei drepte este gata. Or, discursul anti-minoritar cu accente rasiale al d-lui Basescu din ultimele luni, ca si ironiile la adresa internationalismului si a cosmopolitismului fostei conduceri a PD, nu anunta lucruri prea bune. In treacat fie spus, nu cred ca un adevarat patriot roman poate fi eficient astazi daca nu stie limbi straine, dupa cum nu cred ca un roman poate fi patriot adevarat daca nu are o perfecta stapanire a limbii romane. Patriotismul agramatilor duce intotdeauna la sovinism. In masura in care un asemenea patriotism va fi chemat la tribuna, foarte curand Corneliu Vadim Tudor va ajunge sa arate prin comparatie cu Traian Basescu cam asa cum arata generalul Zizi Cantacuzino Granicerul fata de Horia Sima" *Multa lume buna a fost acuzata de populism in presa ultimelor zile. In mod oarecum neasteptat, Ion Cristoiu ii aplica aceasta eticheta premierului Adrian Nastase, referindu-se la infiintarea Comisiei Anti-Saracie si Promovare a Incluziunii Sociale. *"Toate aceste comitete si comitii aparute peste noapte au rolul unui surogat ieftin, pe care electoratul trebuie sa-l inghita in fiecare zi la ore fixe, ca sa aiba impresia ca lucrurile se misca. Ascultandu-l pe d-l Adrian Nastase, presedintele Comisiei Anti-Saracie, calculand matematic cum, de la inceputul lunii, pretul la oua a scazut cu 9%, iar cel la carnea de pui a crescut cu 5% (chiar ne miram ca, in final, domnia-sa nu a lansat faimoasa dilema " cine a fost mai intai, oul sau gaina"?) si lansand cu dezinvoltura strategii despre "sustinerea familiilor mono-parentale si combaterea excluziunii sociale", populatia trebuie sa adoarma linistita, cu gandul ca acolo, sus, exista cineva care urmareste zi de zi cum se scumpeste stevia sau dovleacul si sa viseze cat de frumos suna cuvintele, ce-i drept necunoscute, cu care i-a mangaiat premierul. Stiinta de a crea zilnic iluzia actiunii fara a face in realitate nimic constituie astfel principiul fondator al managementului politic in stil PDSR. Iar pana acum, lansarea constanta a unor perdele de fum a functionat ireprosabil, in ciuda maraielilor blegi ale unei opozitii orbite si ea, in buna masura, de spectacolul de sunet si lumina pus la cale de strategii partidului de guvernamant. Reusita s-a datorat insa, in buna masura, faptului ca temele alese (campania impotriva tepuitorilor de conducte, a hotilor de masini sau, recent, contra blatistilor pe CFR) erau bine ancorate in concret. Trecand brusc la plutirea in abisul unor subiecte precum incluziunea sociala, Guvernul dovedeste ca a ajuns la fundul sacului cu scamatorii. Iata de ce, in loc de Comisia Anti-Saracie, erau, poate, utile unele Anti-Prostie, Anti-Meschinarie si, mai ales, Anti-Vorbarie, nu de alta, ci pentru a nu asista in viitor la o dramatica excluziune a PDSR cu electoratul." Catalina Popa in "Curentul" din 24 mai)
Maria Lucia MUNTEANU