In ultimele zile scena politica romaneasca a cunoscut destul de multa agitatie. Capul de afis l-au tinut demisiile din partid si incertitudinile cu privire la evolutia viitoare a Partidului Democrat sub ocarmuirea noului sau presedinte Traian Basescu, intrarea in vigoare a Legii administratiei publice - care a dus la o acutizare a conflictului dintre PD si PDSR, caderea previzibila a primei motiuni simple "Economia" cu care s-a confruntat guvernul condus de Adrian Nastase. Desigur ca nici evolutiile liderului PRM nu sunt lipsite de savoare, chiar daca deocamdata declaratiile sale nu sunt urmate si de fapte.
     In toata aceasta agitatie un eveniment din viata unui partid important al Opozitiei extraparlamentare, am numit Partidul National Taranesc Crestin Democrat, sedinta Biroului National de Conducere (BNC) a trecut aproape neobservata. Si de ce n-ar fi fost asa, v-ati putea intreba si ati avea dreptate. Aceleasi certuri intre diversele aripi care au frant taria PNTCD, aceleasi acuze reciproce si prea putina cooperare pentru revitalizarea unui partid care-si extrage seva, dupa cum declara fruntasii sai de mai ieri si de azi, din pagini de istorie. Din pacate asa cum a demonstrat in perioada cand s-a aflat la guvernare si acum cand abia si-a mai revenit din infrangerea usturatoare suferita in alegerile de anul trecut, in PNTCD nu exista oameni care sa continue linia militantismului impusa de Maniu si Mihalache. Neputand sa se debaraseze de cei care i-au sifonat imaginea, PNTCD s-a gandit ca n-ar fi rau sa-si schimbe macar numele. Poate, poate, lumea ii va uita vechile si grelele metehne. Doar ca adevarata problema nu sta in schimbarea denumirii partidului ci in felul in care PNTCD vede dezvoltarea Romaniei pe termen lung si in posibilitatile sale de a-si pune in practica ideile. Programul dezbatut de BNC este structurat pe capitole distincte semanand foarte bine cu un program de guvernare. Dar pana acolo PNTCD are nevoie de un program, de o strategie care sa priveasca dezvoltarea sa ca partid. Fapt pe care liderii sai par a nu-l observa. Altfel ar fi lasat deoparte orgoliile marunte care-i divizeaza si acum in momente de restriste cand dupa orice logica ar fi trebuit sa fie mai uniti ca oricand.
     Nici celelalte partide ale opozitiei extraparlamentare nu se simt prea bine. UFD prin vocea domnului Vosganian a criticat de curand politica economica a PDSR dar nu a oferit nici o alternativa. Cat despre PNR si Partidul Popular al fostului premier taranist Radu Vasile - ele se lupta sa "iasa din corzi" prin intermediul Partidului Democrat cu care au inceput negocieri de fuzionare. Virgil Magureanu si Radu Vasile se pare ca au primit din partea noului lider democrat promisiunea ocuparii cate unui post de vicepresedinte al PD. Dar ce are PD de castigat din aceasta fuziune? Gurile rele spun ca nimic.
     Dinspre PUNR nu se mai aude chiar nimic, iar ANCD negociaza cu suferindul PNTCD. Si uite asa scena politica romanesca se limpezeste prin reducerea substantiala a numarului de partide care conteaza in ecuatie. Din pacate este vorba acum de o slabire nesanatoasa pentru democratie. Dispar tocmai partidele de dreapta si de centru-dreapta, care pot si trebuie sa contrabalanseze partidele de doctrina de stanga sau centru stanga. Mai grav este ca aceste partide mor pe propria mana. Si mai grav - faptele lor postelectorale demonstreaza ca nici macar nu constientizeaza situatia. Astfel s-a ajuns ca revenirea in tara a fostului suveran al Romaniei - Mihai I (prin grija PDSR) sa fie privita ca o gura de oxigen pentru opozitie. Trist, dar adevarat! Anca DINICA